Connect with us
Publicitate

Cultural

VIDEO / Românii cu care ne mândrim. Angelica Lungociu, tezaurul uman viu din Țara Făgărașului. Povestea proprietarei vâltorilor din Lisa

Publicat

pe

Vâltoritul, o meserie pe cale de dispariție, este încă păstrat cu sfințenie într-un mic sat din Țara Făgărașului. De peste 150 de ani, o familie din satul Lisa a transmis mai departe tainele acestei ocupații, din generație în generație. Toate cunoștințele acumulate de-a lungul deceniilor au rămas întipărite acum în mintea Angelicăi Lungociu, proprietara complexului „La Vâltori”. Felul în care promovează cultura și tradițiile românești i-au adus și titlul de tezaur uman viu.

Publicitate

Odată cu venirea toamnei, în casa Angelicăi Lungociu din Lisa, este agitație mare. De dimineața până seara, femeia de 58 de ani și mama ei în vârstă de 82 de ani lucrează în atelierul de prelucrat lână. Munca este făcută ca pe vremea bunicilor, dar cu utilaje nemțești, vechi de peste 80 de ani.

„Aici avem un atelier de dărăcit și tors lână, acest atelier l-a fondat bunicul meu în anul 1940, el a adus pentru dată darac de lână. Și făcea lâna clienților din toate satele dimprejur, adică ajuta cumva la prelucrarea lânii pentru că lâna trebuia îndrugată, țesută, iar acele țesături, care se chemau țoale și straie urmau a fi prelucrate în vâltorile de apă. Bunicul, pentru că era vâltorar, meserie preluată de la bunicul lui, prelucra acele straie din lână pentru zona noastră până aproape la Porumbacu de Sus”, spune Angelia Lungociu.

Transformarea lânii în fir de tors începe de la utilajul denumit lupul scărmănător. Aparatul făcut dintr-un tambur în care sunt înfipți colți de fier trage și desface lâna, prin rotire. Apoi blana oilor ajunge pe primul darac care unde e transportată prin valțuri cu piepteni care o desfac fir cu fir. Rezultatul urmează să fie așezat, în straturi, la fel ca omătul, pe un cilindru uriaș. Blana prelucrată ajunge pe cel de-al doilea darac unde are loc procesul de divizare. Aici se formează rolele din lână.

Publicitate
Atelier de daracit

Atelier de daracit

„După ce rolele s-au format prin divizor, acestea sunt așezate pe ring, în secțiuni de câte zece, 40 în total, vor ieși practic 40 de fusuri. Aici firul curge în jos și prin rotire cu turație mare se sucește firul. Deci apare firul tors care se așează gradual pe fus. Ca să faci un fus cu furca, manual, durează mai bine de jumătate de oră. Cu acest aparat, într-o jumătate de oră ies 40 de fusuri”, povește Angelica Lungociu.

fusuri

fusuri

Dar familia Angelicăi a devenit cunoscută în toată țara datorită vâltorilor amenajate chiar în curtea gospodăriei. Este practic strămoșul mașinii de spălat moderne care este folosit inclusiv în zilele noastre.

„Apa vine pe iaz și pe acest jgheab coboară cu o anumită înclinație care e determinată din construcție și este așezat la baza vâltorii astfel încât apa să fie aruncată cu o direcție anume, deci se formează rezultanta a două forțe, pe verticală pe orizontală. E foarte important acest vârtej care e determinat de această coborâre a apei. Acest proces produce în țesătură o dilatare, își mărește volumul. Jetul ăsta aruncă și din impuritățile din țesătură, murdăria. Un covor, la spălat ar trebui să stea cam jumătate de oră, depinde de mărimea lui, iar o țesătură pentru prelucrare trebuie să stea de la 2 până la 6 ore”, a mai spus proprietara vâltorilor.

Publicitate
valtori

valtori

Prima vâltoare a fost construită în anul 1848 de stră stră bunicul Angelicăi. Bărbații din familie au luptat la război și cu indemnizația primită s-au gândit să pună bazele meseriei de vâltorar.

„Având acești bani, nu știu de unde au învățat, cine le-a arătat această meserie, s-au apucat să o construiască chiar în locul unde există și astăzi văltoarea. Au deviat un curs de apă din valea satului, care este prinsă în hartă, de atunci este devierea făcută și au pus primele vâltori foarte rudimentare, împletite cu nuiele, făcute din bardă, așa cum erau posibilitățile la vremea respectivă”, își amintește tezaurul uman viu.

Dar inovația strămoșilor a mers și mai departe. Cu ajutorul unei mori de apă au reușit să creeze două sisteme diferite pentru alte două forme de prelucrare a covoarelor. O roata învârtită de apă face legătura cu un atelier printr-un ax subteran montat la subsol. Cu ajutorul acestei tehnologii sunt puse în mișcare coșurile de păruit și de îngroșat.

Tot ce a învățat Angelica Lungociu în cei 58 de ani de viață împărtășește acum și cu turiștii care îi trec pragul. Vâltorile din Lisa au devenit una dintre cele mai importante atracții din Țara Făgărașului, iar felul în care este păstrată această îndeletnicire i-au adus proprietarei complexului de vâltori titlul de tezaur uman viu. Vestea a primit-o chiar de ziua ei, pe data de 27 iulie.

„A venit așa ca o surpriză și o bucurie totodată că pot să păstrez o tradiție, că Dumnezeu mi-a dat putere, împreună cu toată familia, pentru că suntem implicați toți. Soțul se ocupă de mecanisme, mama are importanța ei, și copiii care urmează după noi, deci toți avem contribuții aici ca să păstrăm această tradiție și să transmitem și lor. Dacă n-ar fi fost urmașii, n-aș fi putut obține acest titlu”, spune Angelica Lungociu.

Publicitate

Din anul 2010, aproape 90 de români au primit titlul de tezaur uman viu. Proiectul a pornit ca o inițiativă UNESCO pentru păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acest titlu onorific este și o recunoaștere a celor care creează și păstrează valorile tradiționale românești.

Urmăriți Brasov.net și pe Google News
Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

De Interes