VIDEO / Imagini rare cu exemplare de triton carpatic și alpin, în Parcul Național Piatra Craiului

Noi imagini spectaculoase au fost surprinse de rangerii din Parcul Național Piatra Craiului. Un exemplar de triton carpatic și două femele de triton alpin au fost filmați în râurile din masiv. Videoclipul a fost postat pe pagina oficială de Facebook a instituției și a fost vizionat, în scurt timp, de peste 2.000 de internauți.

Tritonul carpatic este de dimensiuni mici, cafeniu pe spate, iar ventral coloritul este uniform, galben-portocaliu, fără pete. Corpul prezintă două pliuri dorso-laterale evidente. Lungimea variază între 7 și 10 cm. Primăvara, spre deosebire de specia înrudită, Tritonul comun (Lissotriton vulgaris), masculii nu au creastă, ci doar o tivitură tegumentară și prezintă un filament în vârful cozii.

Populațiile sunt localizate în general din etajul pădurilor de fag și până pe pajiștile alpine. Este ușor de observat primăvara în bălțile temporare, unde intră pentru reproducere. Se poate încrucișa cu specia înrudită, Tritonul comun (Lissotriton vulgaris), acolo unde arealele de răspândire se suprapun. Trăiește în Carpații Orientali, parte a celor Meridionali, și zonele deluroase adiacente. Efectivele din România sunt de câteva sute de mii de exemplare.

Tritonul alpin are dimensiuni medii. Masculul măsoară 8-10 centimetri, iar femela 11-12 centimetri. Corpul e îndesat, capul ceva mai lung decât lat. Irisul este galben-auriu, pătat cu negru. Degetele sunt libere, scurte şi turtite. Coada e ascuţită terminal, cu câte o muchie inferioară şi superioară, de lungime egală sau mai scurtă decât corpul. Pori evidenţi pe cap şi în regiunea parotidelor. Cât stă în apă, pielea este netedă; pe uscat devine aspră pe partea dorsală. Dinţii vomero-palatini sunt convergenţi către anterior. Limba e mică, liberă pe margini.

Masculii, în timpul reproducerii, au spatele viu colorat, cenuşiu sau albastru intens, violet sau purpuriu, fie uniform, fie cu marmorări întunecate. Pe laturile capului, gâtului şi corpului au pete negre, rotunde, mici, pe fond alb-argintiu. Abdomenul e galben-şters, portocaliu sau roşu. Câteodată au pete negre pe gât.

Femelele, pe spate, sunt cafenii, cenuşii-negricioși sau măslinii, nepătate sau cu zone marmorate mai întunecate. Gâtlejul e uneori pătat negricios. Cloaca şi marginea inferioară a cozii sunt roşu-portocaliu, cu pete rotunjite, negre. Pe uscat, spatele e foarte întunecat, aproape negru.

Această specie preferă ape curate reci, oligotrofe, fără vegetaţie și este destul de pretenţioasă faţă de calitatea apei. Poate fi găsită şi în ape lin curgătoare și apare de la 500 de metri altitudine şi poate urca până la 2000 de metri.