Connect with us
Publicitate

Sport

Statul (de drept) şi fotbalul

Publicitate

Publicat

pe

Gabriel Stan, cunoscut în fotbalul românesc şi sub apelativul de „Gabello”, este antrenorul braşovean de al cărui nume se leagă ultima mare performanţă a lui FC Braşov, calificarea în Cupa UEFA, în anul 2001

Am dat acest titlu editorialului pentru că vreau să aruncăm o privire asupra interferenţei dintre cele două entităţi. De peste 30 de ani (de la începerea distrugerii a tot ce avea mai valoros România, inclusiv a fotbalului) „sportul rege” se tot caută, după cum s-ar exprima plastic Cornel Dinu.

Publicitate

Din 1990, o dată cu „marea bâjbâială”, fotbalul a fost căpuşat de cei 90-100 de capitalişti confecţionaţi la apelul de seară. Unii dintre aceştia, dornici de notorietate, şi-au dat seama că vor avea asigurată prin intermediul fotbalului şi acea popularitate după care tânjeau în afară de banii şi mijloacele fixe oferite pe tavă de capitalism, care în ţara noastră va deveni unul sălbatic.

La acel moment, statul a lăsat noii proprpietari de echipe să se dezvolte, să investească în fotbal, fără ca aceştia să-şi dea seama că pentru mulţi dintre ei aceasta se va dovedi a fi capcana vieţii lor. La un moment dat, după ceva ani, dezvoltându-se prea mult, unii dintre proprietarii de cluburi au început să deranjeze, dar nu puteau fi împietaţi pe probleme economice – că doar Înalta Poartă i-a cadonat cu ce au fost pricopsiţi) şi atunci au fost priponiţi cu… fenomenul. S-au făcut ani grei de închisoare şi echipe de tradiţie aproape au dispărut. Să vedem cum încerca statul să recupereze anumite sume de bani de la capitaliştii care începuseră să prindă „cheag” bine de tot.

Cel mai mult, în opinia mea, au avut de suferit cluburile la transferurile de jucători. De exemplu, dacă un club anume cumpăra un jucător de la un alt club pentru o sumă de 100.000 de lei, clubul cumpărător trebuia să mai achite încă 70.000 de lei ca taxe şi impozite, iar în acest fel jucătorul ajungea să coste 170.000 de lei, nu 100.000. Şi astfel, cluburile din fotbalul românesc au fost împinse la fel de fel de artificii contabile şi pot spune că statul nu a dat bani fotbalului, în schimb a luat cât a putut.

Publicitate

O dată cu terminarea „Epocii patronilor” de cluburi a apărut „mixul” dintre autorităţile locale şi sectorul privat. Primii au luat locul proprietarilor de echipe şi au început recitalurile financiare (segment excelent de spălat banii). Nu a durat mult şi au început şi ei să fie „vânaţi” de adversarii politici sau „vânduţi” de asociaţii din privat care nu primeau ce li se promisese.

Şi uite aşa, în toţi aceşti 31 de ani, cine a avut de suferit? Fotbalul! Căruia i-a scăzut valoarea în asemenea hal încât copiii zilelor noastre nu-şi mai pot alege un idol. Generaţii întregi de copilaşi s-au apucat de fotbal imaginându-şi că vor ajunge într-o zi ca Dobrin, Hagi, Balaci, Lăcătuş, T. Stoica, Răducioiu sau mulţi alţi fotbalişti de valoare pe care i-a dat ţara noastră în decursul vremurilor. Acum, micuţii n-au decât să-şi aleagă idoli din Italia, Spania, Anglia sau alte ţări ale căror meciuri le pot urmări la televizor.

Toţi cei care au condus ţara după 1989 au ignorat sportul în general şi fotbalul în special, clamând cu nesimţire că sportul nu este o prioritate pentru ţara noastră. Îmi place să cred şi să visez că se vor găsi curând şi la noi conducători care să facă din sport o prioritate naţională.

foto: gsp.ro

Urmăriți Brasov.net și pe Google News
Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate

De Interes