Situația contractelor de credit angajate de soți, pentru achiziționarea bunurilor imobile, la momentul partajului bunurilor comune

Publicitate

Pe calea partajului bunurilor comune, dobândite de soți în timpul căsătoriei, bunuri dobândite prin contribuția comună a ambilor soți, se poate cere pe lângă împărțirea bunurilor (a activului căsniciei) și împărțirea datoriilor comune ale părților( a pasivului căsniciei).

Publicitate

O situație specială o reprezintă împărțirea  datoriilor, rezultate din contractele de credit, încheiate  în timpul căsătoriei de ambii soți, care au rămas neachitate la mometul divorțului, credite cu care aceștia au achiziționat bunuri imobile, supuse partajului.

În situația în care într-un contract de credit figurează ca debitori ambii soți, chiar și divorțați, în urma partajului nu se poate aduce atingere, în principiu, prevederilor contractului de credit prin care s-au achiziționat bunurile imobile, supuse partajului.

Astfel că în asemenea situații, în relația cu banca, ambii soți (sau foști soți) rămân în continuare obligați la restituirea creditului.

Deși acțiunea de partaj are în vedere atribuirea către fiecare dintre foștii soți a unei părți din bunurile achiziționate în timpul căsătoriei, apare problema în care se părțile se întreabă cine va achita creditul aferent bunui imbilului cumpărat de părți, dar rămas neachitat integral până la despărțitrea în fapt.

Plata facută doar de unul din soți, dupa divort, până la soluționarea partajului în scopul stingerii anticipate a creditului contractat de ambii soți, pentru cumpararea locuintei îi confera acestuia doar un drept de creanță împotriva fostului soț, corespunzator cotei de 1/2 din datoria comuna, achitata de catre acesta din venituri proprii.

 Prin acțiunea de partaj a bunurilor comune, dobândite de soți în timpul căsătoriei, se poate solicita preluarea întregii datorii numai de către unul dintre soți și liberarea celuilalt de obligațiile stabilite în raport cu unitatea bancară, însă doar în ipoteza în care unitatea bancară este de acord cu această situație și dacă unitatea bancară este chemată în judecată în calitate de pârât în procesul de partaj.

Este necesar ca în cadrul procesului de partaj, partea interesată să dovedească că fostul soț, care urmează să preia creditul îndeplinește singur toate condițiile de bonitate necesare.

Chiar și în această ultimă ipoteză, refuzul unității bancare de a accepta preluarea întregului credit de către unul dintre soți trebuie să apară ca abuziv, pentru a se justifica intervenția instanței, contractul de credit producând efecte depline între părțile contractante.

Taxa judiciară de timbru se va calcula în raport de dispozițiile art. 5 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, respectiv 5% din valoarea masei partajabile.

De principiu, în procesul de partaj părțile vor suporta în mod egal costurile expertizelor și celelalte cheltuieli efectuate. Cu toate acestea, dacă numai una dintre părți a suportat aceste cheltuieli, precum și pentru cota (în principiu de 1/2) care i-ar reveni pârâtului din taxa judiciară de timbru, se poate formula o cerere accesorie de acordare de cheltuieli de judecată.