Connect with us
Publicitate

Social

Scriitoarea Petronela Rotar: Am avut COVID-19. O lume fara mirosuri si gusturi e o lume imposibil de trait

Publicat

pe

Intr-un text tulburator publicat pe blog, I know what you did this summer, scriitoarea Petronela Rotar scrie despre experienta de a fi avut coronavirus, transmite Ziare.com

Scriitoarea precizeaza ca nu a dorit sa faca public aceasta decat atunci cand a scapat de virus. Mai mult, Petronela Rotar scrie despre frica oamenilor si despre cat de complicat a fost sa gestioneze nu doar boala, cat felul in care oamenii au reactionat, decizand sa nu faca public faptul de a fi luat COVID-19 pana nu a trecut. De asemenea, Petronela Rotar scrie ca a fost dureros sa constate pe perioada bolii, pe retelele de socializare, felul in care oamenii mininmalizeaza sau pun la indoiala existenta virusului. Redam textul in integralitate.

Publicitate

„Daca m-ar fi intrebat cineva ce fac vara asta, sigur – sigur nu as fi zis covid. Aveam alte planuri, tot de pandemie, ca deh, si am crezut ca daca ma pazesc, nu il fac. Dar am facut.

Am ales sa nu vorbesc despre asta pina nu imi trece si pina nu trece si ceva timp de cind mi-a trecut din mai multe motive. (pun intended)

Cel mai important ar fi ca atunci cind te simti rau nu ai nevoie de genul ala de atentie pe care l-as fi primit eu, cu suta de mii de followeri pe conturile mele de social media. A fost complicat de gestionat si atentia primita de la familie si prietenii din viata reala. Oamenii sint inspaimintati si de multe ori isi proiecteaza frica personala tot pe bolnav, asa ca dupa ce ca nu esti bine, ai de infruntat si temerile sanatosilor. Telefoane de genul: vai, esti sigura ca o sa fii bine, am auzit ieri ca x, care se simtea bine la ora 14, la 20 a decedat. Exagerez, dar intelegeti ideea. Asta mi-ar mai fi lipsit, sute sau mii de mesaje de la necunoscuti, ingrijorati pentru mine sau pentru ei, plus hatereala care vine la pachet, ca am fost platita sa zic ca am, ca mint, ca sint inconstienta sau altele asemenea pe care am vazut ca le-au incasat altii. Si pe care le voi incasa si acum, ca m-am decis sa vorbesc despre asta, dar sint pregatita, am block-ul la indemina si zero toleranta pentru genul ala de oameni aici la mine. Sa fie la ei. Iar daca cumva tocmai v-ati amintit, cu o doza mai mica sau mai mare de rautate, ca in februarie am facut de citeva ori misto de virus, ceea ce am facut, pentru ca apoi, odata ce am avut mai multe informatii sa iau o atitudine super responsabila sase luni atit personal, cit si public, si credeti ca am meritat sa ma imbolnavesc, cum am mai auzit, ei bine, nu pot decit sa va compatimesc, trebuie sa fie tare triste viata si sufletul vostru.

Publicitate

Dar acum, ca sint bine deja de o vremuta si iesita iar in lume, pot sa va povestesc cum a fost la mine, in caz ca nu credeti ca boala exista, iar in caz ca credeti, poate va ajuta sa stiti la ce sa va asteptati daca o luati. Reiau intrebarile si raspunsurile pe care le-am primit repetitiv de la cunoscuti in perioada asta:

De unde am luat virusul, mai ales ca eu m-am ferit si mi-am luat mereu masuri, am purtat masca, am dezinfectat si cumparaturile?

Nu de pe terase, nu de la mare, nu din magazine sau din padure – ci din cercul foarte restrins de apropiati de care nu m-am ferit, din familie adica – am vazut ca si studiile spun asta si are mult sens. Fiindca fiecare membru din cercul apropiat mai are pe cineva apropiat in afara cercului, care mai are pe cineva apropiat si tot asa. Noi am tinut, din fericire, boala in familie si am reusit sa o raspindim doar intre noi, nu am mai dat nimanui altcuiva fiindca ne-am izolat repede. Fie-mea mica a fost pacientul zero si a avut aceleasi simptome ca mine, doar ca a trecut mai usor peste ele si nu a ramas cu sechele, s-a vindecat relativ rapid, fie-mea mare care era plecata nici nu a facut si nu i-am mai permis sa se apropie pina nu am fost bine. Deci si cei tineri fac boala, cu simptome si tot tacimul. Detaliu important: in perioada cind nu stiam ca am boala am stat aproape de tot, vreme considerabila, de un singur om din afara familiei, o prietena buna, dar ea nu a luat – testele ei au iesit negative, si PCR, si anticorpi.

Cum s-a manifestat?

Mai intii, ca o raceala obisnuita. Mi-a curs nasul, durere usoara de sinusuri. Am sunat imediat medicul, mi-a zis ca nu e simptom de Covid, sa stau linistita si sa iau Nurofen raceala si gripa – cu o zi inainte spalasem masina afara, in ploaie, am zis ca na, poate fi de acolo. Dar, pentru ca e pandemie, am luat in calcul din primul moment ca poate fi si covidut si am avut grija sa nu intru in contact direct cu nimeni. Cu prietena mea deja eram. Apoi, cind mi-a disparut brusc, dar brusc in sensul cel mai literal al cuvintului, mirosul si gustul, am stiut ca e covid si imediat m-am dus sa ma testez. Intre timp, si fie-mea mica patise la fel. Bineinteles ca testele au iesit pozitiv, ar fi fost de mirare sa fi fost altfel.

Publicitate

Am avut simptome amestecate, preponderent neurologice si digestive. Dupa prima faza cu nasul care curgea, mucoasa s-a uscat foarte tare si simteam ca respir foc cind trageam aer pe nas. Plus dureri de ochi si cap, in spatele sinusurilor, lipsa miros si gust, o oboseala foarte stranie, diaree si dureri de stomac. Nu am tusit, nu am facut febra. Mi-am monitorizat mereu saturatia de oxigen, nu a coborit sub 96-97. O singura data, dar era pe panica, si-a revenit cum am facut niste exercitii corecte de respiratie si m-am linistit. Nu am necesitat internare si m-am tratat cu ajutorul unor medici pe care ii cunosc din spitale Covid in SUA si Brasov, care mi-au zis ce sa fac si sa iau, asta si fiindca la DSP nu a raspuns nimeni si nici nu m-a sunat nimeni in toata perioada (era si vid legislativ), iar medicul de familie a zis ca sa mai incerc la DSP, unde in continuare nu raspundea nimeni. Haos total, spitalele pline, oameni putini la DSP, dar asta stiti deja. Insa am luat in calcul tot timpul ca, daca ma simt mult mai rau, voi suna dupa ambulanta. Din fericire, nu a fost cazul.

Ce pot spune despre boala asta e ca e foarte stranie. Ce am simtit nu a semanat cu nicio alta boala pe care am avut-o vreodata. Nici durerile de cap, nici oboseala din muschi si tot corpul, dar mai ales anosmia – pierderea mirosului – nu au fost simptome pe care sa le mai fi avut inainte. Dintre toate, sa ramii brusc fara miros – si apoi si gust, a fost cel mai ciudat, dar si cel mai greu de suportat. Miroseam in disperare sticlute cu parfum tare, dar nu simteam absolut nimic. Nimic, nada. O lume fara mirosuri si gusturi e o lume in care mi se pare imposibil de trait. In fiecare dimineata primul lucru pe care il faceam era sa verific daca simt mirosuri. Cea mai fericita zi dintre toate a fost cea in care mi-am recapatat, chiar daca partial la inceput, mirosul.

Cit a durat?

Aproximativ doua saptamini, din care una a fost mai serioasa. Insa a durat si inca dureaza recuperarea. Nici nu am iesit din casa decit foarte putin in primele zile dupa vindecare, fiindca oboseam si mi se facea rau dupa doi-trei kilometri de umblat pe jos – si nu de la plamini, respiratie, cum am mai citit pe la altii care au avut simptome respiratorii, ci din tot corpul, cumva, foarte greu de descris. Inca nu am curaj sa alerg si abia de vreo trei zile am reinceput sa fac ceva miscare, usurel, in casa. Si inca dureaza durerile de cap – sinusuri, nu stiu cind voi scapa de ele, sint exasperante pur si simplu. Exista oameni care povestesc ca au ramas cu sechele pina la 16-20 de saptamini dupa vindecare, apoi durerile sau simptomele reminiscente au disparut brusc.

Continuare articolului aici

Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

De Interes