„Românul superior”

Nu cred să existe pe lumea asta vietate mai ticăloasă, mai proastă și mai josnică decât românul care-i urăște pe români. Îl știți. Vă loviți de el peste tot, pentru că insul e pretutindenar. E genul de om căruia îi pute tot ce se petrece în țară. Totul. Iar dacă, totuși, se întâmplă ceva fain în ograda asta, sau vreun băștinaș face o chestie de tresare mapamondul, ei bine, asta e doar baftă porcească. Hahaha, chiar și calul orb mai nimerește grajdul! 

Pentru el, lozinca supremă e „Frumoasă țară, păcat că-i locuită”. Adică, mă înțelegeți, el nu face parte din acest popor promiscuu de hoți, puturoși, nespălați, nu! El e și nu e român, cum să vă spun, e o ființă de rasă nobilă, o existență superioară. Ai crede că și flatulația îi miroase a iasomie. De la înălțimea ființei sale de soi comentează, pufnește, blestemă, privește cu dispreț. Iar vocabularul său e deja adaptat. El zice mereu „la voi”, strâmbând din nas cu aerul că ar fi cel puțin stirpe de prinț monegasc. La voi totul e nasol, nimic nu merge. Voi n-o să ajungeți niciodată să… Voi nu sunteți în stare să… Iar dacă îndrăznești să-l contrazici, uh, nu te mai spală șapte ape! „Românul superior”. Scârbavnică și proastă creatură.