Connect with us
Publicitate

Social

Poveștile a cinci elevi din Gârcini care au abandonat școala, spuse de învățătoarea lor: „Într-o zi, Mario nu a mai venit. A rămas în catalog până la finalul anului”

Redactia Brasov

Publicat

pe

Florentina Tituleac este învățătoare într-o comună dezavantajată din Brașov și în cei trei ani la catedră, mai mulți copii de-ai săi s-au lăsat de școală, în ciuda eforturilor ei de a-i sprijini. Într-un text publicat de Școala 9, Tituleac le spune poveștile a cinci dintre ei.

„Înainte să devin învățătoare într-o zonă defavorizată din județul Brașov, m-am întrebat adesea de ce sunt atât de mulți copii care abandonează școala. Mi-am promis că eu nu voi renunța la niciun elev și voi face tot ce-mi stă în putință pentru a-i aduce pe toți la ore, însă realitatea mi-a demonstrat că oricât de mult ar lupta un cadru didactic cu abandonul, unii copii nu pot fi întorși din drum”. Așa își începe povestea din Școala 9 Florentina Tituleac.

A ales să povestească despre cinci dintre elevii ei care nu mai vin la școală, cu toate că i-a fost greu să accepte că nu mai poate schimba asta, că eforturile ei, discuțiile cu familia, faptul că a cerut intervenția mediatorului școlar n-au contat.

„Unii nu vin deloc pentru că – spun părinții – «nu vor», alții vin și abandonează din diferite motive: nu au haine, nu au rechizite etc. Dar mai există și o categorie a celor plecați în străinătate cu familiile lor, dar care nu sunt retrași din sistemul de învățământ de aici”, mai spune Florentina pentru Școala 9.

Publicitate

Într-o zi, Mario pur și simplu nu a mai venit la școală

„De fiecare dată când era câte un conflict la noi în clasă, Mario era acolo și începea: «Doamna me, staț sî vă zîc cum o fost». Era mărunțel, cu o față perfect rotundă și râdea cu o poftă de molipsea toată clasa. Într-o zi le-am dat acasă o fișă pe care o lucrasem pentru a o arăta părinților. A doua zi, el nu o mai avea și l-am întrebat ce s-a întâmplat cu ea. «O aprins mama focu», mi-a spus scurt, de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru.

Publicitate

Mama lui Mario (pe tatăl lui nu mi-l amintesc) purta mereu batic și vorbea mult. Era printre cei mai vocali părinți din clasă și unul dintre aceia care mi-au spus o vreme «Doamna D. (educatoarea copiilor) era altfel».

La ședințe era mereu în prima bancă, gata să-mi dea acordul sau să mă critice pentru tot ceea ce spuneam. Nu era nepoliticoasă, dar nici nu i-ar fi plăcut să iau decizii fără să o întreb. Tot ea a fost cea de la care am primit prima apreciere: «Era doamna D. altfel, dar hai că vă înțelegeți și dumneavoastră cu ei».

Acum, când mă uit peste pozele de la început de clasă pregătitoare, zăresc imediat chipul lui Mario. Îmi amintesc că, la un moment dat, doi copii s-au contrazis și am întrebat întreaga clasă cum ar trebui să procedăm și pe cine să credem. Atunci, Mario a propus să facem testul cu „gâdiliciul”: s-a apropiat de fiecare dintre cei doi și i-a gâdilat sub bărbie (avea să piardă cel care râde). Nu mai știu cine a avut dreptate, dar am râs cu toții cu gura până la urechi, așa cum ne învățase Mario.

Publicitate

O vreme mi-a tot povestit cum va veni tatăl lui din Germania și vor pleca cu toții acolo, dar nu am luat în serios ceea ce spunea. Doar că dintr-odată nu a mai venit. Am aflat de la colegi că plecase în străinătate. Mama nu mi-a spus niciodată nimic și nici să îl retragă de la școală. A rămas în catalog până la finalul anului, când i-am încheiat situația ca fiind „neșcolarizat” din cauza absențelor. Când ceilalți colegi de-ai lui începeau clasa I, el era reînscris în clasa pregătitoare, unde a mai stat un an, doi sau trei până putea fi scos din sistem.

Citește poveștile celorlalți patru copii din clasa învățătoarei Florentina Tituleac care au renunțat să mai vină la ore, pe Școala 9.

Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea
Publicitate
Publicitate

De Interes

>