Connect with us
Publicitate

Fapt divers

Povestea unui medic care a lucrat la Braşov dar acum vindecă italieni: Dacă m-aș muta înapoi în țară, aș avea satisfacția că lucrez pentru ai mei”

Publicat

pe

Un român, medic specialist în Terapie Intensivă în Italia, unde a studiat și a făcut rezidențiatul, povestește cum s-a integrat în sistemul sanitar italian și cum a fost pentru el să lucreze în prima linie în timpul pandemiei. O treime dintre medicii români și dintre cei care au studiat în România au emigrat și în prezent lucrează ca medici în străinătate, arată un raport din 2020 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). 

Publicitate

2.173 de medici, stomatologi și farmaciști din România au solicitat în 2020 eliberarea de certificate de conformitate, de care au nevoie ca să profeseze în afara țării, potrivit datelor obținute de HotNews.ro. Chiar dacă nu toți medicii care au solicitat certificatele au plecat din România, această cifră arată intenția lor de a emigra.

„Medici solidari”

Medicul Florin Puflea, 43 de ani, este o personalitate în comunitatea românească din regiunea Veneto, Italia, și am auzit multe despre el înainte să-l cunoaștem la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, unde lucrează. Florin e medic specialist în Terapie Intensivă și a fost în prima linie în timpul pandemiei.

La începutul lui 2020, după ce Milano, Bergamo și Brescia au fost lovite de valul de infectări cu coronavirus, regiunea Veneto, din care face parte Peschiera del Garda, a fost următoarea afectată. În perioada aceea, Florin s-a mutat de acasă, pentru că fiica lui, Elisabetta, încă nu împlinise 1 an și doctorul se temea să nu-și îmbolnăvească familia – a locuit câteva săptămâni acasă la un coleg, apoi la o pensiune.

Publicitate

Florin a ținut mereu legătura cu medicii din România și a realizat câtă nevoie au aceștia de informații. Italia a fost prima țară din Europa care s-a confruntat cu cazurile de coronavirus și medicii încă bâjbâiau, pentru că la momentul respectiv nu se știau prea multe despre această boală.

În primăvara lui 2020, Florin le trimitea doctorilor din România informații pe WhatsApp legate de tratament și diferite protocoale, apoi conversațiile s-au mutat pe grupul „Medici solidari”, care astăzi se numește Rețeaua de Solidaritate – Medici.

În perioada aceea, 230 de doctori din România și din diaspora, care lucrau în prima linie, schimbau pe WhatsApp informații din spitalele lor și din experienţa căpătată în ultimele săptămâni. „Traduceam și le trimiteam protocoale: cum să organizezi terapia intensivă, cum să intubezi, la ce să ai grijă, cum să-i ventilezi, chestii practice”, povestește Florin.

Tot atunci, Florin a organizat o videoconferință cu doctori din România la care i-a invitat să vorbească pe colegii lui italieni de la Spitalul P. Pederzoli: medicul infecționist, pneumologul, șeful secției de Anestezie și Terapie Intensivă.

Medicii români și reprezentanții Ministerului Sănătății le-au pus întrebări doctorilor italieni despre tratament și organizare; întâlnirea, care ar fi trebuit să țină o oră, a durat trei. „Le-am explicat cum îi ventilăm (pe pacienți), cum îi întoarcem cu fața în jos ca să deschidem anumite zone ale plămânului, cum am organizat echipele”, povestește Florin.

Publicitate

„Pentru mine, naționalitatea n-a contat”

Secția de Terapie Intensivă de la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda a tratat pacienți cu coronavirus până la sfârșitul lui mai, anul acesta.

Spitalul P. Pederzoli are management privat, dar face parte din sistemul național de sănătate și oferă aceleași servicii ca un spital public – cheltuielile medicale sunt acoperite de stat. Pederzoli a început să primească pacienți cu coronavirus pe măsură ce spitalele de stat s-au umplut, la fel cum au făcut și alte clinici private din Italia.

Walter Mosaner, șeful secției de Anestezie și Terapie Intensivă, care lucrează de 15 ani la Spitalul P. Pederzoli, spune că pandemia a creat solidaritate în rândul medicilor și că a întărit echipa.

Din cei 20 de medici din serviciul de Anestezie și Terapie Intensivă, trei sunt cetățeni români: Florin Puflea, Vadim Stoleru și Elena Toma.

Publicitate

„Noi i-am ales pe colegii români foarte bine. Puteam să aleg un italian sau pe oricine altcineva, dar i-am preferat pe Florin, pe Vadim și pe Elena, pentru că sunt profesioniști adevărați și pentru că știu să lucreze în echipă. Pentru mine, naționalitatea n-a contat.”, spune Walter Mosaner.

Walter Mosaner spune că Italia se confruntă cu o lipsă de cadre medicale, în special de doctori specialiști. Șeful secției de Terapie Intensivă crede că românii sunt mai ambițioși decât ceilalți, pentru că au fost nevoiți să lucreze mai mult ca să aibă aceleași rezultate ca italienii.

„Am vrut să văd cum e societatea în afară”

Florin Puflea s-a născut și a crescut în București, în cartierul Colentina. A studiat la liceul sanitar, care astăzi se numește Colegiul Național Victor Babeș, și visul lui a fost să devină medic și să salveze vieți, așa cum văzuse în filmele cu spitale de urgență când era mic.

N-a intrat la Medicină în primul an în care a dat admitere, așa că s-a înscris la o școală postliceală sanitară din București, care dura trei ani. Când era în anul III, a intrat la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Titu Maiorescu.

Publicitate

La 21 de ani, după ce a terminat postliceala, s-a angajat ca asistent medical la Spitalul Militar din București, iar în paralel a continuat să meargă la facultate. A lucrat în terapie intensivă, unde se făceau operații complexe, pe care Florin le urmărea fascinat.

La 23 de ani, când era student în anul III la Medicină, a auzit că în Italia se caută asistenți români. A mers la un interviu mai mult din curiozitate, împreună cu un coleg – interviurile se făceau la București. Îl tenta ideea de a pleca o perioadă din țară, așa cum văzuse că făceau medicii rezidenți de la spitalul lui, care se duceau în schimburi de experiență la Paris și la Viena.

A fost selectat, și-a înghețat anul universitar și, în 2002, a plecat în provincia Trento. Nu a renunțat la visul lui de a deveni medic – plănuia să lucreze doi ani ca asistent medical în Italia, „să vadă cum e societatea în afară”, apoi să se întoarcă în România și să-și termine facultatea.

„Viața de student la Verona a fost un job full-time, o competiție continuă”

Primul lui loc de muncă a fost la o casă de bătrâni din localitatea Spiazzo, unde erau internați peste 100 de pacienți. „Nu-ți închipui că lipsea vreo pastilă sau seringă”, spune Florin. „Dacă-ți lipsea, făceai ordin și-ți venea în câteva ore sau a doua zi. În România nu aveai ace, seringi, medicamente, antibiotice. Oamenii veneau cu leucoplastul de acasă câteodată, lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea”.

Publicitate

Salariul de asistent medical al lui Florin era 1.200 de euro, de patru ori mai mare decât în România.

A făcut Facultatea de Medicină în limba italiană

După un an și jumătate, Florin s-a hotărât să dea admitere la Facultatea de Medicină din Verona, una dintre cele mai bune și mai competitive din Italia. Și-a pregătit dosarul și, timp de un an, a învățat logică, matematică, chimie, fizică și anatomie, materiile din care se dădea examenul.

A fost admis și s-a mutat la Verona, unde s-a angajat ca asistent medical cu jumătate de normă.

„Am tras supertare în facultate”, povestește Florin. „Trebuia să înțeleg rapid toate expresiile, să-mi iau notițe. La început am încercat să-mi iau notițe într-o română amestecată cu italiană, apoi am zis că nu merge. Scriam în italiană cum înțelegeam, apoi corectam ce era greșit”.

Sistemul era complet diferit de cel cu care fusese obișnuit în România – în Italia, studentul are autonomie, își programează singur examenele și alege în ce sesiune le susține. Notele sunt de la 1 la 30, iar nota minimă e 18.

Pe lângă asta, Florin se întreținea singur și câștiga 800 de euro, pentru că acum lucra cu jumătate de normă, ca să poată studia. Chiria costa 500, iar restul se ducea pe utilități, mâncare și transport. „Mă uitam la portofel”, spune Florin. „Pentru mine n-a existat discotecă, n-a existat vacanță până când am terminat facultatea. Eram chitit, nu vedeam altceva”.

Florin spune că, atunci când a plecat din țară, a renunțat la „viața aia frumoasă, fără griji, de student”.

Puteţi citi continuarea articolului pe libertatea.ro

Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

De Interes