Povestea pompierului din Braşov care este şi muzician în două trupe rock

𝑪𝒆 𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏 𝒈𝒆𝒔𝒕𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒔𝒊𝒕𝒖𝒂𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒖𝒓𝒈𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒄𝒖 𝒎𝒖𝒛𝒊𝒄𝒂, 𝒔̦𝒊 𝒏𝒖 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒎𝒖𝒛𝒊𝒄𝒂̆, 𝒄𝒊 𝒎𝒖𝒛𝒊𝒄𝒂 𝒓𝒐𝒄𝒌? 𝑵𝒊𝒄𝒊𝒖𝒏𝒂, 𝒂𝒓 𝒇𝒊 𝒓𝒂̆𝒔𝒑𝒖𝒏𝒔𝒖𝒍 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒓 𝒗𝒆𝒏𝒊 𝒊̂𝒏 𝒎𝒐𝒅 𝒏𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂𝒍 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒖𝒊. 𝑺̦𝒊 𝒊̂𝒏 𝒎𝒐𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒕, 𝒄𝒊𝒏𝒆 𝒂𝒓 𝒓𝒂̆𝒔𝒑𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒂𝒔𝒕𝒇𝒆𝒍 𝒂𝒓 𝒂𝒗𝒆𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕𝒂̆ 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒊̂𝒏 𝒎𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒋𝒐𝒓𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒂 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓. 𝑫𝒂𝒓 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒔̦𝒊, 𝒍𝒆𝒈𝒂̆𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆, 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒍𝒂 𝒏𝒊𝒗𝒆𝒍 𝒄𝒐𝒏𝒄𝒆𝒑𝒕𝒖𝒂𝒍 𝒔𝒂𝒖 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍, 𝒄𝒊 𝒍𝒂 𝒏𝒊𝒗𝒆𝒍 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍.

Pentru a face mai multă lumină asupra subiectului, astăzi va vom povesti despre colegul nostru, Popa Lucian. El este subofițer în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov din anul 2006, în prezent fiind încadrat la Centrul Operațional.

În același timp, activează ca muzician în două trupe rock din Brașov. Astfel, în timpul zilei este subofițer operativ principal, iar seara sau în week-end îndeplinește periodic funcția de chitarist, îndeplinind prin cumul și atribuții de vocalist.

Cariera lui ca și muzician a inclus lansarea de albume, concerte și colaborări cu alți artiști, mai multe videoclipuri, din care două au fost difuzate la un post național de televiziune, chiar și participarea la competiții internaţionale de muzică, câștigând în anul 2016 locul al doilea la finala mondială Global Battle of the Bands, la Berlin.

Cum se împacă nonconformismul și aparenta lipsă de respect pentru autoritate, specifice muzicii rock, cu statutul de cadru militar? Pompierul dezvăluie că „lecțiile învățate în una se pot aplica foarte ușor și într-o sferă destul de largă și în cealaltă. A fi militar implică o abordare riguroasă și disciplinată a vieții, mai ales când vorbim de intervențiile în situații de urgență, dar în același timp, toate activitățile de management artistic al unei trupe implică, de asemenea, foarte multă disciplină și rigurozitate, de la respectarea timpului de scenă la probele de sunet și la concerte, relaționarea cu organizatorii, tehnicienii, și cu ceilalți artiști, până la gestionarea resurselor financiare, de cele mai multe ori limitate, dar mai ales la planificarea logistică necesară deplasărilor la concerte.”

La nivel profesional, Lucian se declară mândru de meseria lui, pentru că știe că mica lui contribuție și toată energia cheltuită au în final un scop nobil, acela de a proteja și de a ajuta comunitatea în care trăiește. Însă, la nivel personal, tocmai pasiunea și energia extraordinară care izvorăsc din a cânta și a compune muzică reprezintă combustibilul care îi hrănește sufletul.