Povestea HOSPICE Casa Speranței din Brașov. Primul donator a fost chiar Prințesa Diana

Acest articol este un comunicat de presă remis de către Hospice Casa Speranței.

Imediat după Revoluție, un britanic venit la prietenii lui din Brașov, vizitând câteva spitale de stat, a fost atât de marcat de tot ce a văzut, încât la următoarea vizita în Romania s-a întors cu proiectul și banii pentru ceeace avea să fie prima fundație, din tara noastră, de îngrijire paliativa.

Graham Perolls, fondatorul HOSPICE-Casa Speranței, fundația care a îngrijit din 1992 încoace 35.000 de pacienți (adulți și copii) plus familiile lor, lucrează de 35 de ani în domeniul îngrijirii paliative, dintre care de 28 și pentru Romania.

În 1990, imediat după Revoluție, venit în vizita la niste prieteni din Brașov, Graham Perolls a descoperit că pacienții romani în faze terminale ale bolii sunt trimiși să moara acasă, fară a li se alina în vreun fel durerea, fară suport emoțional, psihologic sau spiritual și a înțeles cât de multa nevoie era de experiență lui într-o tara care nici macar nu cunoștea noțiunea de paliatie.

Întors acasă, a povestit despre asta administratorilor de la Hospice-ul lui din Marea Britanie și a început să strângă bani pentru Romania.
Doi ani mai tărziu a revenit în Brașov și a ridicat un centru educațional unde se țineau cursuri (și încă se țin) care învățau personal medical despre tot ce înseamnă îngrijire paliativa. Centrul a fost botezat după numele primului sau donator: Prințesă Diana.

Odată creat personalul medical instruit, HOSPICE HOME oferea gratuit îngrijire la domiciliu, bolnavilor aflați în faze terminale. Apoi, Graham a mai strâns 1 milion de lire sterline în Anglia, cu care în 2002 a construit la Brașov, primul spital HOSPICE, din România.

În București a ajuns în 2006, pentru început tot cu serviciul HOME (îngrijire la domiciliu), iar în 2014 a fost deschis spitalul HOSPICE – Casa Speranței, cu 33 de paturi (25 pentru adulți și 8 pentru copii).

De la înființare, HOSPICE a alinat 35.000 de pacienți, plus familiile lor (care rămân sub aripa fundației, trei ani după moartea celui drag) și a instruit mii de specialiști în medicina paliativa, specialiști care apoi se întorc în comunitățile lor și aplica ce au învățat.

Paliatia nu prelugeste timpul rămas, ci îi creste calitatea, pe toate palierele -medical, social, psihologic, spiritual. Oferă pacienților un sfârșit decent. Iar asta nu e deloc puțin lucru.

Oriunde, în lumea civilizata, medicina funcționează pe trei paliere: preventiv, curativ și paliativ. În Romania, paliatia tot nu exista în preocupările sistemului de stat.

În ianuarie 2019, un raport privind Evaluarea serviciilor de îngrijire paliativa din Romania, realizat pentru Banca Mondiala de către Ministerul Sănătății, cu sprijinul experților locali și internaționali din domeniul paliatiei, avea să dezvăluie o realitate cumplita aici:

• peste 172.000 de pacienți au nevoie anual de îngrijire paliativa în Romania
• în 17 județe nu exista nici măcar un pat de îngrijire paliativă, în niciun sistem (public, privat sau ONG)
• mai puțin de 2% dintre medicii de familie au pregătire în paliatie și îndrumă pacienții către aceste servicii
• mai puțin de 25% dintre medicii specializați în paliatie lucrează în sistemul de îngrijiri paliative

Raportul pentru Banca Mondiala a făcut și o trecere în revista a echipelor mobile de îngrijire paliativa la nivel de tara, subliniind că numărul este foarte redus: doar 13 echipe.

Documentul subliniază că Romania este foarte slab reprezentata de serviciile de îngrijiri paliative în ambulatoriu: exista doar 3 ambulatorii de îngrijire paliativa, 2 în județul Brașov și unul în București -și toate trei sunt oferite de HOSPICE Casa Speranței.
Raportul mai descoperea și că în țoață tara exista în total doar 5 centre de zi de îngrijiri paliative: 1 în județul Argeș, 1 în Dolj, 2 în Brașov și 1 în București -toate centrele funcționează în cadrul unor organizații neguvernamentale.

Așadar, la 172.000 de pacienți, anual, care ar avea nevoie de îngrijiri paliative, sunt doar 5 centre de zi, 13 echipe mobile și 3 ambulatorii, care oferă aceasta îngrijire. Plus cele doua spitale ale HOSPICE.

Pandemia a înrăutățit și mai mult lucrurile.

„De la începutul pandemiei și până acum, numărul solicitărilor a crescut dramatic, în vreme ce numărul donațiilor, partenerilor și sponsorilor a scăzut, pentru că au fost și ei afectați” -spune Diana Robu, specialist în comunicare, HOSPICE -Casa Speranței

Fundația HOSPICE este și în prezent cea mai mare fundație din tara (doua spitale cu servicii integrate, Brașov și București, echipe mobile, Făgăraș și Zărnești, centre zi și ambulatorii) care oferă gratuit servicii specializate de îngrijire paliativa, pentru pacienți diagnosticați cu boli incurabile.

Anul trecut, HOSPICE a alinat suferințele a 4.000 de oameni (în 15.258 vizite domiciliu, 1.069 internări, 2404 ședințe consiliere psiho-emoțională, 8070 ședințe kinetoreapie, 6729 participări centrele de zi, 7912 intervenții sociale).

Anul acesta, desi cererea s-a dublat, HOSPICE nu poate primi, deocamdată, decât jumătate dintre pacienți, din cauza restricțiilor impuse de pandemie.

Iar pacienții, cei mai mulți dintre ei, sunt oameni care nu mai au timp, oameni care mor -și nu mor ușor, se lupta cu dureri cumplite, cu escare, cu complicații care nu pot fi gestionate acasă, pentru că depășesc cu mult puterile unei familii. Spitalele îi externează cu verdictul „deasupra posibilităților medicale”, iar ei se duc acasă și așteaptă să moara -unii, în singurătate deplina, alții, alaturi de familie, care vă rămâne traumatizata pentru totdeauna după aceasta experiență. Nimeni nu ar trebui să trăiască așa ceva.

„Modul în care plecam de pe lume ar trebui să fie la fel de important că modul în care venim pe lume” – Mirela Nemtanu, director executiv HOSPICE

Pentru statul roman nu e.

În raportul pentru Banca Mondiala, HOSPICE Casa Speranței apare că o picătură de alinare într-un ocean de durere. Dar tot e mai mult decât nimic.

Puteți dona pentru Hospice aici sau prin SMS (4 euro), la 8864, cu textul TIMP.