Connect with us
Publicitate

Fapt divers

Povestea călăilor din Brașov, una dintre cele mai profitabile meserii din Evul Mediu

Publicat

pe

În perioada Evului Mediu, Brașovul era orașul multor execuții. Acestea se petreceau pe Dealul Furcilor, care este cunoscut în prezent ca Dealul Melcilor. Un alt loc preferat pentru aceste spectacole sângeroase este locul unde se află acum fântâna din Piața Sfatului. Documentele de la Muzeul de Istorie din Brașov vorbesc despre prima condamnare la moarte care a avut loc în anul 1442. 

Publicitate

Criteriile după care erau aleși călăii nu ne sunt foarte cunoscute. Călăii sunt menționați în documentele istorice de abia în anul 1504. Ni se spune că erau slugi care trebuiau să se ocupe de condamnați. În 1595, apar documente care spun că țiganii erau cei care duceau la îndeplinire sentințele. Pietri Busto, care era muzicant la curtea regelui Sigismund Bathory, a fost cel care a scris pentru prima data despre etnia călăilor. 

Scrierile sale vorbesc despre 120 de execuții care au avut loc în Brașov. Condamnații la moarte erau uciși prin diferite metode: spânzurare, ruperea oaselor sau decapitare. Cea mai crudă metodă era ruperea oaselor. În timpul acestui proces, condamnații erau legați de mâini și de picioare și trași de cai care mergeau în direcții diferite. Oamenii aveau parte de o moarte îngrozitoare. Vrăjitoarele nu aveau nici ele o soartă prea bună. Dacă nu treceau testul apei, erau arse pe rug. 

Meseria de călău era una proftabilă, călăii reușind să facă mulți bani din aceste acte abominabile. Cu toate acestea, nu erau văzuți prea bine în comunitatea din care făceau parte. Plata unui călău depindea de gradul cruzimii. Cu cât execuția era mai sângeroasă, cu atât călăul era plătit mai bine. Pentru spânzurare sau decapitare, călăii câștigau 1-2 florini. Pentru execuțiile care presupuneau torturarea victimelor, călăii câștigau de zece ori mai mult. Florinul era o monedă din aur care a fost bătută pentru prima dată în secolul al XIII-lea, în Florența. 

Din nefericire pentru ei, călăii erau disprețuiți în societate din cauza meseriei pe care o practicau. Oamenii nu voiau să aibă de-a face cu ei și reușeau foarte greu să se căsătorească. Din pricina fricii, nici măcar femeile de aceeași etnie nu îi doreau prin preajmă. Călăii nu trăiau de obicei prea mult, rezultatul unui soi de blestem pentru faptele comise. 

Publicitate

Cei mai mulți mureau de tineri, având aceeași soartă ca oamenii pe care i-au ucis. În documentele de la Muzeul de Istorie apar numele unor călăi care au trăit între anii 1670-1720. Printre acestea se numără Gligore, Simon și Marcu. Simon a omorât o fecioară și a sfârșit tras pe roată iar Gligore a fost omorât chiar de către tatăl său vitreg. 

Cu timpul, lumea s-a modernizat iar serviciile călăilor nu au mai fost folosite. În anul 1785, călăii au început să plătească o taxă pentru fiecare execuție pe care o săvârșeau. Meseria de călău a dispărut în anul 1856, perioadă în care au început să fie folosite armele de foc. Condamnații la moarte erau împușcați de către plutonul de execuție. 

Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

De Interes