Connect with us
Publicitate

Cultural

Obiecte cu poveste: „Vulpea Aerului”, prototipul elicopterului de atac realizat la Ghimbav, în prima jumătate a anilor ’80

Redactia

Publicat

pe

În Muzeului Național al Aviației Române se găsește exponat unic: prototipul elicopterului de atac I.A.R.-317 Airfox, realizat în prima jumătate a anilor ’80 de specialiștii Întreprinderii de Construcții Aeronautice (I.C.A.) Ghimbav-Brașov.

Inginerul Traian Tomescu, unul dintre cei care au lucrat la prototip, a afirmat că elicopterul s-a născut din „ambiția profesională a unora dintre inginerii și tehnicienii de la I.C.A. Brașov și dorința României de a realiza un elicopter exclusiv pentru utilizare militară. A fost realizat prin modificarea elicopterului I.A.R.- 316 Aloutte III, care se fabrica sub licență Aerospatiale-Franța. Realizarea prototipului a demarat sub directa coordonare a directorului tehnic Ion Georgescu, proiectarea fiind coordonată de inginerii Gheorghe Mitrea, șeful atelierului de proiectare, și inginerul Ion Dobre, responsabil de proiect, iar montajul general și încercările la sol și în zbor au fost asigurate de secția de montaj condusă de inginerul Tomescu Traian și secția de Instalații Electrice, radio și aparate de bord condusă de inginerul Neculai Banea. (…) Primul zbor a avut loc la 30 august 1983, pilot fiind Miron Rândetean”.

Publicitate

Din scurta istorie a acestui prototip merită amintite două episoade. Primul a avut loc în mai 1985, când aparatul a fost expus în cadrul expoziției internaționale de la Le Bourget-Paris, Franța (unde a fost dus în zbor de Cezar Rusu). Aparatul a stârnit senzație, mai ales că a făcut și o demonstrație aeriană. Capabil să ia la bord două mitraliere, blocuri pentru proiectile reactive nedirijate și rachete antitanc Maliutka, a fost perceput ca un veritabil distrugător de blindate.

Celălalt episod este legat de zilele – încă neclare – ale lui decembrie 1989. Atunci, elicopterul I.A.R.-317 Airfox a realizat un zbor deasupra Brașovului și a unor localități din apropiere. Era vopsit în culori de camuflaj și purta cocarde tricolore, dar militarii români, nefamiliarizați cu forma lui, au deschis focul. Aparatul s-a întors la I.C.A. Ghimbav și a aterizat în siguranță; fiind verificat după zbor, s-au constat urmele a șapte gloanțe de calibru mic.

Publicitate

Elicopterele de atac

Povestea elicopterelor de atac a început în Africa. La sfârșitul anilor ’50, în timpul războiului din Algeria, francezii au adaptat – pe elicopterele de transport și informații – armament pentru pentru atac la sol. În anii ’60, americanii au dezvoltat această tactică luptând împotriva gherilelor vietnameze și, în 1967, au introdus primul elicopter special proiectat pentru atacul țintelor terestre: Bell AH-1 Cobra. În scurt timp, sovieticii au realizat și ei un astfel de aparat: Mil Mi-24 (primul zbor a avut loc în 1969).

Publicitate

În România, interesul pentru folosirea elicopterelor pentru atac la sol datează – cel mai târziu – din 1972. În acel an, ministrul forțelor armate, generalul Ion Ioniță, întors de la aplicația Tratatului de la Varșovia „Scut-72” (la care România nu a participat cu trupe), l-a informat pe Nicolae Ceaușescu de faptul că printre elementele de noutate pe care le-a sesizat era și folosirea pe scară largă a elicopterelor ca mijloace de foc mobile.

Pasul următor a fost testarea aparatelor ușoare I.A.R.-316 (care se fabricau la Ghimbav din 1971) pentru atac la sol de către piloții Regimentului 94 de la Alexeni. Testele s-au încheiat cu succes în mai 1974 cu o demonstrație la care au asistat Nicolae Ceaușeșcu și generalii Emil Bodnăraș, Ion Ioniță și Ion Coman.

Tot din 1974 a început – la I.C.A. Ghimbav-Brașov – fabricarea elicopterului mijlociu de transport I.A.R.-330 Puma. Astfel, beneficiind de două tipuri de aparate cu rotor fabricate în țară, Armata Română și-a sporit constant efectivele, ajungând, în anii ’80, să aibă în compunere șase regimente de elicoptere. În acest context, în care exista un interes cert pentru acest tip de aparate, a apărut la Brașov prototipul I.A.R.-317 Airfox. Rămâne însă un mister de ce conducerea R.S.R. nu a considerat că proiectul merita dezvoltat (sau înlocuit cu un proiect 100% românesc) pentru a înzestra măcar o escadrilă de elicoptere special proiectate pentru lupta antitanc, în condițiile în care toate celelalte state membre ale Tratatului de la Varșovia aveau astfel de unități.

Publicitate

Muzeul Național al Aviației Române

Un Muzeul al Aviației în România a început să prindă contur abia după 1989. La 2 martie 1990, Guvernul României a aprobat înfiinţarea instituţiei, iar muzeul s-a deschis trei ani mai târziu, în cinci corturi de campanie pe aerodromul militar de la Otopeni. În anul 1995, Comandamentul Aviaţiei Militare a repartizat muzeului un spaţiu în faţa Aeroportului Internaţional Băneasa. Aici a funcţionat până în anul 1998.

Ulterior, Statul Major al Forţelor Aeriene a repartizat un nou spaţiu de expunere lângă Aeroportul Internaţional Otopeni – inaugurarea a avut loc în ziua de 2 martie 2000. Din anul 2006, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este amplasat în zona de nord a Bucureştiului, în hangarele care în prima jumătate a secolului al XX-lea se aflau pe latura de sud a aerodromului militar Pipera. Acest aerodrom s-a înfiinţat în 1915 pentru perfecţionarea piloţilor absolvenţi ai Şcolii Militare de Pilotaj de la Cotroceni. Spaţiul expoziţional al Muzeului Naţional al Aviaţiei Române cuprinde două clădiri tip hangar şi o expoziţie în aer liber.

Publicitate

sursă: historia.ro

Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Cultural

FOTO / Fortificațiile care pun județul Brașov pe harta istoriei

Redactia

Publicat

pe

Foto: Andrei Soimu

Fortificațiile care pun județul Brașov pe harta istoriei

Publicitate

Brașovul este parte integrantă și importantă din istoria veche a României. Au rămas atâtea monumente și obiective turistice în urmă încă de pe vremea dacilor. Printre ele se află și fortificațiile din județ pe care, cel puțin parțial mulți dintre noi le-am văzut deja.

Brașovul, cetatea celor șapte bastioane

Publicitate

Cunoscută încă din secolul XIV, cetatea Brașovului a fost un loc în care cei din zonă se ascundeau, la poalele Tâmpei, de invaziile otomane. Sistemul de fortificații a evoluat de la șanțuri, la adevărate turnuri, bastioane și porți.

Pe lângă acestea, însă, există şi un sistem de fortificații ce provine din secolul al II-lea, alcătuit de populația getică. Fortificațiile şi garnizoanele de atunci ne arată că locul era unul preponderent militar. În timp aici s-au construit mănăstirile Sf. Laurenţiu şi Sf. Caterina care au fost distruse de către tătari în anul 1241. Aşa că maicile şi călugăritele au decis să rămână şi au populat zona.

Publicitate
județul Brașov
Foto: @ronloyola

Cetățile din județul Brașov

Cetățuia de pe Strajă sau Dealul Cetății a trecut prin multe, de-a lungul istoriei. A fost iniţial un turn, completat cu un bastion din 4 turnuri în 1524. Circa un secol mai târziu, a fost distrus într-o luptă şi înlocuit, apoi, cu ziduri de piatră. După un incendiu şi o reconstruire, cetățuia a fost şi închisoare, depozit şi complex turistic medieval.

județul Brașov
Foto: @alexmescu

Cetatea dacică din Răcădău este acum un cartier de blocuri din sudul orașului. Aici au fost, însă, fortificații rămase de pe vremea dacilor. Zona numită Valea Cetăţii a suferit pierderi istorice atunci când, în 1980, fortificațiile au fost demolate.

Publicitate

Cetatea Braşovia din vârful Tâmpei a fost construită în Evul Mediu şi a servit ca punct de apărare. În 1395, cetatea a servit chiar ca adăpost pentru familia lui Mircea cel Bătrân în faţa otomanilor. Acum o poţi vizita şi recunoaște, deși nu mai are un bastion din poarta principală.

Cetatea de la Pietrele lui Solomon este o fortificație bogată în vestigii antice, pentru că a funcţionat ca refugiu pentru daci.

Cetatea de pe dealul Şprenghi este un fost castru de pe vremea otomanilor, transformat în carieră de piatră. Acolo vei găsi şi un drapel ridicat în cinstea ostașilor români care au pierit în Primul Război Mondial.

Publicitate
județul Brașov
Foto: @gabrielaaleexandra

Ce bastioane avem de vizitat

Bastioanele Brașovului au fost ridicate din secolul XV şi au avut roluri fie de spaţii de depozitare, fie de fortăreţe.

  • Cele pe care le poţi vizita sunt Bastionul Ţesătorilor, Bastionul Graft şi Bastionul Fierarilor.
  • Bastionul Cojocarilor, Bastionul Funarilor şi Bastionul Postăvarilor au fost renovate recent.
  • În schimb, Bastionul Aurarilor şi Bastionul Curelarilor au fost desființate în secolul XIX.
județul Brașov
Foto: @imladydodo

Turnurile Cetății Brașovului

Publicitate

Cele patru monumente în aer liber sunt Turnul Alb, Turnul Negru, Turnul Cuțitarilor şi Turnul Cizmarilor. A existat şi Turnul de pe locul Cetățuii, însă a fost înlocuit de turnul Casei Sfatului de acum.

județul Brașov
Foto: @rale_p

Porțile cu care ne mândrim în județul Brașov

Cele mai proaspăt construite (secolul XIX) sunt Poarta Şchei, Poarta Vămii şi Poarta Târgul Cailor. Din păcate, ultimele două au fost demolate.

În istorie au intrat şi Poarta Ecaterinei, Poarta Străzii Negre şi Poarta Principală.

Una dintre legendele locale vorbește şi despre o poartă care ar fi existat la Bastionul Funarilor. O parte a acestei povești este adevărată, deoarece a existat o poartă la poalele muntelui, însă este vorba despre Poarta dinspre Tâmpa, aflată sub un turn de pulbere.

județul Brașov:
Foto: @imladydodo
Publicitate
Citește mai mult

Cultural

Astăzi se împlinesc 332 de ani de la puternicul incendiu care a distrus parţial Biserica Sfânta Maria din Braşov. Fumul şi flăcările au înegrit atunci zidurile bisericii, numele popular devenind astfel Biserica Neagră

Redactia

Publicat

pe

Miercuri, 21 aprilie, se împlinesc 332 de ani de la puternicul incendiu care a distrus parţial Biserica Sfânta Maria din Braşov, într-un moment ce a urmat invaziei otomane din acel an. Fumul şi flăcările au înegrit atunci zidurile bisericii, numele popular al lăcaşului de cult devenind Biserica Neagră, denumire oficializată abia în secolul al XIX-lea.

Publicitate

Biserica Neagră este una dintre cele mai reprezentative construcţii de factură gotică din ţara noastră, ridicarea ei fiind realizată în secolele XIV-XV. Este considerată cea mai mare biserică din România, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei, primind, la momentul inaugurării, titlul de „Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”, adică de la de la domul Sf. Ştefan din Viena până la Hagia Sophia din actualul Istanbul.

Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime, dimensiunile sale considerabile permiţând participarea la slujbe pentru circa 5.000 de persoane.

Publicitate

Biserica Neagră este unul dintre simbolurile oraşului Braşov, este sediul parohiei Bisericii Evanghelice C.A. din România şi deţine câteva recorduri remarcabile: aici se află Orga Buchholz, construită în perioada romantismului timpuriu, cea mai mare orgă mecanică din România, al cărei sunet excepţional atrage în fiecare an organişti de prestigiu din ţară şi străinătate; tot aici se află a doua cea mai mare colecţie de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI, iar turnul bisericii adăposteşte cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de circa 6.000 kg.

În secolul al XIII-lea, pe locul în care se află astăzi Biserica Neagră, se găsea o biserică romanică, distrusă în marea invazie tătară din anul 1241.

Publicitate

În anul 1383 începea construcția actualei biserici, într-un moment în care Brașovul cunoştea o perioadă de dezvoltare culturală și economică înfloritoare, fiind cea mai importantă dezvoltare urbană de la granița Transilvaniei cu Țara Românească.

În anul 1421 a avut loc invazia otomană, iar lucrările la înălţarea lăcaşului au fost oprite, toate forţele fiind îndreptate către construirea şi întărirea fortificaţiilor oraşului.

Mai târziu, lucrările de construcţie erau reluate dar după un proiect mult simplificat, pentru ca după marele cutremur din anul 1471, şi înălţimea turnului sudic să fie revizuită, fiind ridicat până la un nivel inferior celui gândit iniţial.

Publicitate

În anul 1477, după 94 de ani, au fost finalizate lucrările de construcţie, biserica, inițial romano-catolică, construită în stil gotic, primind hramul Sfânta Maria (Marienkirche), fapt atestat și astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porții sudice.

În anul 1499 este atestată documentar existenţa unei orgi, care la acel moment era una dintre cele mai mari din Europa, iar în anul 1514 au fost edificate un ceas şi clopotele din turnul bisericii.

După ce, în prima parte a secolului al XVI-lea, reforma protestantă a pătruns în Transilvania și s-a răspândit în mare parte datorită umanistului și pedagogului Johannes Honterus (1498-1549), în anul 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică-luterană la Biserica Neagră.

Publicitate

În următorii 150 de ani, construcţia a fost afectată de mai multe cutremure majore, fiind necesare ample lucrări de restaurare, zădărnicite însă de marele incendiu din data de 21 aprilie 1689, care a cuprins și biserica parohială, distrugând acoperișul și mobilierul din interior. Pentru o bună perioadă de timp, biserica a rămas în stadiu de ruină, cu acoperişul şi zidurile înegrite de foc şi fum, fapt care a dat denumirea populară a lăcaşului – „Biserica Neagră”, nume care peste mai mult timp avea să fie oficializat.

După o perioadă, au fost reîncepute ample lucrări de refacere a bisericii, însă planurile de reconstrucţie au tranformat interiorul lăcaşului într-unul cu aspect mai apropiat de baroc, care au inclus şi realizarea unor galerii interioare pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași care luau parte la slujbe. La lucrările de refacere, realizate cu sprijinul unor meșteri veniți din orașul hanseatic Danzig, care știau să închidă bolți de dimensiuni atât de mari, proiectul a prevăzut realizarea unei bazilici cu trei nave, egale ca înălțime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spațiul german, de unde proveneau, cum aminteam, unii dintre arhitecți și meșteri. În anul 1722, lucrările de refacere a bisericii erau încheiate.

În perioada 1836 – 1839, firma germană Buchholz înălţa pe galeria vestică o orgă nouă de dimesiuni mari, cu 63 de registre sonore şi circa 4000 de tuburi, 4 manuale cu câte 56 de taste și un pedalier cu 27 de taste, 76 de registre.

Publicitate
Piata Sfatului si Biserica Neagra din Brasov

 

Orga avea să fie inaugurată la 17 aprilie 1839, organist fiind chiar Carl August Buchholz care a prezentat improvizații și cantate ale compozitorilor Friedrich Schneider și Johann Lucas Hedwig.

În perioada 1865 – 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor, iar în anul 1898, statuia lui Honterus este amplasată în fața turnului sudic, în amintirea reformatorului transilvănean.

Biserica Neagră este formată din cor, naos și turn, din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului. Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon.

Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 m³ iar suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 m².

Trei perechi de coloane îl împart în trei nave de înălțime egală, iar pe latura sudică se află o intrare mică, destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia.

Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee, iar în navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii.

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii, iar deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn.

Biserica Neagră se remarcă, aşa cum aminteam, şi prin cel mai mare clopot din spațiul românesc, din bronz, care cântărește circa 6 tone, iar cu excepția muzeului Topkapî din Istanbul, Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI.

Tot în interior, vizitatorii pot descoperi nenumărate obiecte de artă: Altarul principal, construit la 1866, care prezintă ca temă o imagine a predicii de pe munte, ce ocupă un loc central în credința în harul lui Dumnezeu și în doctrina evanghelică, Cristelnița din bronz, datând din 1472, unul dintre puținele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu și în același timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală, Altarul din Feldioara (sec. 15), un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat.

Abia în anul 2002, întreg tezaurul lăcașului a fost descoperit la adevărata lui valoare, în urma unui inventar. Vorbim şi de piese vestimentare din perioada Evului Mediu, veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux – veșminte preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor, sau broderii valoroase din fir de aur sau mătase, moldovenești, italiene, central-europene sau chiar locale.

În anul 1937 s-a înfiinţat mişcarea „Pentru Biserica noastră Neagră” care a facilitat lucrări ample de renovare a corului şi refacerea statuetelor de pe contraforturile acestuia. Din aceeaşi perioadă datează şi instalaţia de încălzire cu aer cald şi băncile cu spătar mobil din nava principală.

Din anul 1953, la Biserica Neagră au loc recitaluri de orgă, o tradiție inaugurată de organistul Victor Bickerich și continuată de Hans Eckart Schlandt, precum şi de organiști din țară și străinătate, care își doresc să concerteze aici.

Între anii 1969 – 1977 s-au efectuat lucrări de renovare extinse cu sprijinul Direcţiei Naţionale pentru Monumente, care au fost direcţionate în special spre restaurarea acoperişului şi faţadei sudice, iar între anii 1981 şi 1987 a fost renovat şi amenajat interiorul pentru ca biserica să poată fi folosită în slujbe.

În perioada 1987 – 1999 au avut loc lucrări de restaurare a părţii nordice, a faţadei sudice şi a turnului, iar în perioada 1997 – 2001, orga a fost restaurată de Carl Hesse și, de atunci, dispune de un manual și pedalier cu 8 registre.

Să mai amintim şi faptul că omul de cultură, umanistul Johannes Honterus, îşi găseşte odihna de veci chiar în incinta Bisericii Negre.

În perioada 2011-2013, în jurul Bisericii Negre au avut loc ample lucrări de cercetare arheologică, în urma cărora a fost realizată o descoperire extrem de valoroasă, anume zidurile unei foste capele a Bisericii Negre, datînd cel mai probabil din secolul al XIV-lea. Până acum, vechea capelă era atestată în documente, însă nu exista nicio dovadă fizică a existenţei ei. Cercetările au mai scos la iveală peste 1.400 de morminte cu oseminte care datează atât din Evul Mediu, posibil din secolul al XI-lea, cât şi din epoca modernă, şi, de asemenea, podoabe şi bucăţi de vase, gropi pentru provizii și două pietre funerare datînd de la începutul secolului al XVIII-lea, una dintre ele păstrată într-o stare de conservare foarte bună. În urma acestor noi descoperiri data de atestare documentară a Braşovului ar putea fi stabilită cu o jumătate de secol mai devreme faţă de anul 1235. Toate descoperirile vor putea fi văzute în muzeul Bisericii Negre, după ce vor fi cercetate toate piesele descoperite, iar curtea interioară a Bisericii Negre va fi reamenajată.

Publicitate
Citește mai mult

Cultural

De ce suntem divizați, am uitat de empatie și iubire? Pentru că ne pierdem pe zi ce trece identitatea ca nație, crede preotul Vasile Oltean, care pune totul pe seama lipsei de cultură. Ești de acord?

Redactia

Publicat

pe

Studiile demonstrează că oamenii devin din ce în ce mai proști pe zi ce trece. Nu s-a descoperit încă din ce cauză, specialiștii aducând în discuție evoluția tehnologiei, sistemul educațional deficitar și puzderia de știri false, manipulatoare.

Publicitate

Un alt posibil motiv l-am aflat de la unul dintre erudiții vremii – preot profesor doctor Vasile Oltean, președintele Fundației „Prima Școală Românească”: lipsa culturii. Nu mai citim, nu ne mai ținem tradițiile, nu ne mai cunoaștem originile și istoria. Suntem ca frunzele în vânt, fără rădăcini, fără o bază care să ne mai suțină moral și cultural. Devenim astfel, pe zi ce trece, din ce în ce mai slabi din punct de vedere psihic, ușor manevrabili, influențabili și dezbinați. Am uitat de Dumnezeu – adică de iubire, empatie, înțelegere și, colac peste pupăză, am închis și școlile, fracturând probabil definitiv pentru unii copii și singura legătură cu mediul educațional.

Chiar dacă pe unii dintre noi Paștele ne va găsi anul acesta la biserică, mulți îl vom întâmpina cu sufletele goale, cu speranța ținută în viață doar de aparate și cu un puternic sentiment de dezrădăcinare, de înstrăinare față de toți și toate.

Publicitate

„Românul nu a fost așa”, spune cu tristețe în glas părintele Oltean. Ce s-a întâmplat între timp – afli diseară, de la ora 20:00, aici – pe site-ul brașov.net, sau pe pagina noastră de Facebook. Dă click pe „primește memento” pentru a viziona un interviu… de suflet!

Publicitate
Citește mai mult
Publicitate
Publicitate

De Interes

>