Connect with us

Cultural

O istorie a eşecurilor comunismului. David Priestland, “Steagul Roşu”

Știri Brașov

Publicat

pe

În vremea lui Hruşciov, puterea sovietică a declanşat o campanie pentru a scăpa societatea de “sloniki” – banalele seturi de bibelouri cu elefanţi. Până şi revista Novîi Mir, care în aceeaşi perioadă publica “O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”, s-a alăturat ofensivei şi a pus pachidermele din porţelan în fruntea listei de duşmani ai bunului-gust, catalogându-le drept “dovadă de kitsch mic-burghez” şi de “lipsă de respect faţă de plastic”. E grăitor pentru insuccesul acestei campanii că “sloniki” au supravieţuit până azi chiar şi în multe apartamente din România, unde ţin companie pescarului chinez şi ghiocului în care se aude marea.

Publicitate

„Steagul roşu” al lui Priestland este, în primul rând, o istorie globală a eşecurilor comunismului, dintre care campania împotriva elefanţilor din vitrina de bibelouri nici măcar nu este cel mai ridicol. Priestland e departe de a fi un „alb”: priveşte comunismul ca pe un demers „prometeic” şi interpretează insuccesul său drept un rezultat al tensiunii dintre cele 3 componente pe care le identifică în marxism – radical-revoluţionară, modernizatoare şi romantică – şi nu ca pe un dat aprioric. Fiecare dintre eşecurile naţionale ale comunismului e rezultatul unui dozaj nereuşit al ingredientelor (condimentate şi cu naţionalism). Prea mult radicalism, precum în cazul Khmerilor Roşii, prea mult romantism – surprinzător, la Hruşciov, liderul cu cel puţin 2 şi cel mult 4 ani de şcoală – şi reţeta devine necomestibilă. Doar Deng Xiaoping pare să fi găsit combinaţia ideală, numai că rezultatul final nu mai a fost comunism.

În 2009, „Steagul roşu” era doar a doua carte publicată de David Priestland şi neşansa sa – judecând după recenziile nejustificat de critice – este că a apărut aproape simultan cu alte două istorii ale comunismului scrise de clasici ai domeniului – Robert Service (Comrades: A World History of Communism) şi Archie Brown (The Rise and Fall of Communism). Toţi cei 3 vin de la acelaşi colegiu oxfordian, dar perspectivele sunt diferite: Brown a scris o carte de politologie unde naraţiunea se rezumă la o „histoire-bataille” destul de seacă, iar Service, mai degrabă un volum de polemică în linia lui Pipes şi a „Cărţii negre a comunismului”, toate marcate de „ira et studio”.

Publicitate

Pe de altă parte, „Steagul Roşu” încearcă să înţeleagă comunismul în proprii săi termeni, nu doar ca pe o simplă formă de regim politic, cum face Brown, sau ca pe o religie impusă cu forţa de conchistadori roşii, precum în cazul cărţii lui Service. Propaganda şi cultura – deseori uşor de confundat în comunism – sunt mult mai amănunţit şi mai viu analizate decât în majoritatea cărţilor de acest fel. În felul lor, atât adormitoarea „Ce-i de făcut?” a lui Cernîşevski cât şi fascinantul „Jurnal al unui nebun”, schiţa despre canibali a lui Lu Xun spun povestea fascinaţiei „intelighenţiei” pentru comunism.

Priestland explică atracţia marxismului prin capacitatea celor 3 componente ale sale de a atrage grupuri şi revendicări diferite. În acest succes se ascunde însă şi originea eşecului: odată ajuns la putere, comunismul nu poate găsi un echilibru între componente. Prea radical (în sensul folosit de Priestland), Lenin creează un stat nefuncţional; prea modernist, Stalin îl împinge, prin masacre, spre stagnare birocratică; prea romantic, Gorbaciov îl distruge. Povestea finală a eşecului e expediată însă mult prea succint, ca şi la Service. Doar Brown a reuşit să scrie o naraţiune convingătoare a declinului sistemului sovietic, cu preţul de a-i dedica o treime din „Rise and Fall”.

Publicitate

Chiar şi aşa, Priestland reuşeşte să creioneze o istorie globală accesibilă, lizibilă şi coerentă a comunismului. Creionează, dar nu umple cu culoare cea mai mare parte a contururilor trasate. La fel ca volumele lui Brown şi Service, „Steagul Roşu” nu riscă să se aventureze mult în afara zonei de confort a sovietologilor şi din acest motiv, trece prea în grabă peste evenimente „extra-sovietice”. Aşa se explică că „Marele Salt Înainte” primeşte la fel de multe pagini ca o analiză – fascinantă, altminteri – a rolului coloşilor stalinişti, între care şi Casa Scânteii. Regimurile post-comuniste nu au putut demola aceşti mamuţi de beton care păstrează amintirea paradoxalului imperiu anti-imperialist – dar nici cele comuniste nu au reuşit să elimine micii elefanţii de porţelan ce le aminteau prea mult de vremuri dominate de gustul mic-burghez.

Publicitate
Spune-ți părerea

Cultural

FOTO / Cum erau notaţi elevi braşoveni în 1940. Datele din foaia matricolă sunt cu mult peste ce găsim acum în cataloage

Redactia Brasov

Publicat

pe

Publicitate

Un document şcolar inedit a fost găsit în urmă cu puţină vreme. Acesta arată cum erau notaţi elevii înainte celui de-al doilea Război Mondial. În foaia matricolă din anul şcolar 1939 – 1940 a unei fete din zona Făgăraşului sunt mai multe date despre elev decât găsim acum în cataloage, în carnetele de note sau ciar în fişele psihologice făcute de învăţători şi profesori. Documentul a fost găsit într-un ziar la satului Şona.

Foaia matricolă aparţine elevei Felicia Drăghiciu din clasa a 7-a.

Publicitate

Ce se noteaza în această foaie matricolă:

-Starea socială a copilului, dacă i-a murit vre-un frate, cu câți doarme în cameră sau în pat, cum îi este somnul și alimentația, ce preocupări extra școlare are, și ce profesie i s-ar potrivi.

Publicitate

– Care este profilul psihologic al elevei… iată cu ce rubrici: intelect ( inteligentă, atenția, memoria, imaginația): temperament (viteza de reacție, sensibilitatea, puterea de muncă, sârguința, voioșia): personaliate și caracter (neinfluenţabilitatea, sociabilitatea, camaraderia, onestitatea, bunătatea, simțul dreptății, spiritul de conducător, starea sufletească)

-Situația școlară împărțită în categorii ( educația sănătății, educația minții, educația artistică, educația moral-religioasă) care se notează individual sau ca grupe de cunoştinţe.

Citește mai mult

Cultural

Picasso ajută Muzeul de Artă Braşov. Două schiţe ale celebrului pictor vor fi vândute pentru a renova muzeul

Redactia Brasov

Publicat

pe

Publicitate

Două piese de grafică semnate de celebrul pictor Pablo Picasso, „Nud albastru” şi „Nud pe fotoliu”, vor fi scoase la vânzare, pe 2 februarie, la licitaţia de artă grafică a unui important colecţionar bucureştean organizată online de Artmark, urmând ca fondurile colectate din vânzarea acestor lucrări să fie donate pentru renovarea spaţiilor expoziţiei permanente a Muzeului de Artă Braşov.

Potrivit Artmark, cele două creaţii din repertoriul lui Picasso au un preţ de pornire de 250 de euro, iar fondurile colectate în urma licitaţiei vor fi utilizate pentru recondiţionarea parchetul şi zugrăvirea pereţilor din sălile în care se află expoziţiile permanente.

Publicitate

Artmark arată că, pentru reabilitarea celor şase săli de la etaj, Muzeul de Artă Braşov are nevoie de peste 10.000 de lei. Lucrările de renovare ale clădirii au început încă de anul trecut, însă au fost amânate până la identificarea de noi fonduri.

Cele două lucrări de grafică semnate de Picasso au fost donate de avocatul şi colecţionarul de artă George Şerban – un susţinător al expoziţiilor de artă grafică realizate de varii muzee din România – Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul de Artă din Braşov, Muzeul Oraşului Oradea şi Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud.

Publicitate

Licitaţia cuprinde, în premieră pentru piaţa românească de artă, nume mari ale artei europene – Monet, Dali, Magritte, Matisse, Klimt, Modigliani sau Chagall, alături de Basquait, Warhol, Lichtenstein sau Braque. De asemenea, în cadrul licitaţiei va fi scoasă la vânzare cartea „Pământul Făgăduinţei”, semnată de cel de-al 44-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.

Până pe 2 februarie loturile scoase la vânzare pot fi vizionate zilnic la Palatul Cesianu-Racoviţă, în regim gratuit, în intervalul orar 10,00-20,00.

Citește mai mult

Cultural

VIDEO / O scrisoare către primarul Brașovului, veche de 500 de ani, considerată ca fiind una dintre cele mai valoroase comori din Arhivele secrete ale României

Redactia Brasov

Publicat

pe

În acest an se împlinesc 500 de ani de la Scrisoare a lui Neacșu de la Câmpulung către Hans Benkner, primarul orașului Brașov, primul document cunoscut, scris în limba română. Aceasta este, fără îndoială, comoara din Arhivele secrete ale României.

Publicitate

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este cel mai vechi document păstrat și scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Hans Benkner, primarul Brașovului, a fost redactată probabil în 29 – 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În prezent, documentul se află în posesia Arhivelor Naționale ale României și are, potrivit lui Cristian Anița, directorul instituției, o valoare inestimabilă.

Publicitate
video

Suntem în 2021, se împlinesc 500 de ani de la celebra Scrisoare a lui Neacșu de la Câmpulung, primul document cunoscut, scris în limba română, pe teritorul țării. Este celebra scrisoare a lui Neacșu de la Câmpulung către Hans Benkner, primarul orașului Brașov. Ca aspect, nu este cine știe ce pentru că, probabil, a fost scristă în grabă… Domnule primar, vezi că vin turcii și ai grijă… Dar, ca informație, faptul că e primul document cunoscut până acum scris în limba română are o valoare inestimabilă. Ca să închei, un document de la Ștefan cel Mare, scris foarte frumos, la un moment dat, cu aur lichid, pentru frumusețe și cu niște sigilii foarte frumoase, ca și conținut poate să fie foarte banal, poate să fie o întărire a vânzării unei moșii sau domnul dăruiește o moșie unui boier, nu e un act foarte spectaculos, dar arată frumos și este spectaculos ca aspect”, ne-a declarat directorul Arhivelor Naționale.

Cristian Anița a precizat ce fel de documente găzduiește, în principal, Arhivele Naționale, multe dintre acestea fiind adevărate comori, chiar dacă nu se află într-o stare bună. În instituție se află chiar și documente din anii de domnie ai lui Ștefan cel Mare.

Publicitate

La Arhivele Naționale, în mod normal, se predau cele mai valoroase documente ale unei țări, adică documentele celor mai importante instituții publice din România, se predau aici, conform legii. Evident că documentele din perioada medievală, documente pe care le avem din perioada lui Ștefan Cel Mare spre exemplu, care au și o formă deosebită, niște sigilii deosebite, dau și o valoare artistică, pe lângă una intrinsecă a informației pe care le dețin. Dar noi, în general, colectăm documente pentru informația deținută, nu neapărat pentru aspectul fizic sau pentru caracteristici fizice, care sunt mai mult apănaje ale muzeelor. Avem documente care au valoare din punct de vedere al conținutului, nu neapărat al formei, al frumuseții. Le putem considera niște comori, chiar dacă ele arată foarte urât”, a mai declarat Cristian Anița pentru GÂNDUL.RO.

Citește mai mult
Publicitate

De Interes

>