Connect with us
Publicitate

Fapt divers

Munţii Făgăraş au ajuns în prestigioasa publicaţie The New York Times. „Copacii m-au salvat” spune povestea „Pădurii cu Povești Nemuritoare”, proiectul care protejează cei mai bătrâni şi spectaculoşi fagi ai Europei

Publicat

pe

O poveste emoționantă despre Pădurea cu Povești Nemuritoare din România a fost prezentată recent în prestigioasa publicație The New York Times. Proiectul „Pădurea cu Povești Nemuritoare” s-a născut din dorința de a proteja unii dintre cei mai vârstnici și spectaculoși fagi ai Europei şi a fost pus la cale de Primăria Comunei Nucșoara din Argeş și Fundația Conservation Carpathia.

Publicitate

Articolul a fost realizat de Alan Burdick, iar imaginile aparțin fotojurnalistul Nicholas J. R. White, care a vizitat Nucșoara și zona cu fagi seculari, discutând cu oamenii locului și cu echipa care a contribuit la dezvoltarea proiectului.

Am tradus articolul din The New York Times pentru a putea fi citit şi de iubitorii de natură din România.

„Povestea Pădurea cu Povești Nemuritoare începe nu demult, în 2019, când Elena-Mirela Cojocaru, soția iubită a lui Ion Cojocaru, primarul satului Nucșoara, a murit după o luptă cu cancerul. În scurt timp, domnul Cojocaru însuși a căzut grav bolnav de inimă; ca remediu, doctorul i-a recomandat să meargă în natură, făcând zilnic 6.000 sau mai mulți pași.

Publicitate

Nucșoara și cei 1.222 de locuitori ai săi se află pe versanții păduroși ai Munților Carpați din România. Carpații sunt o țară de ceață, vampiri fictivi și lupi reali, precum și de câteva mii de urși bruni și aproximativ două treimi din pădurea virgine rămase în Europa.

Domnul Cojocaru a crescut în Nucșoara, dar a observat copacii abia când a început să se plimbe pe dealuri și pe pășunile vechi: fagi, giganti ciudați, unii având o vechime de până la 500 de ani. Frumusețea și forța copacilor l-au reînviat pe domnul Cojocaru, simțind că aceștia l-au adoptat. „Copacii m-au salvat,” a spus el recent.

Unii fagi vechi seamănă cu măturile răsturnate, sute de ramuri mici crescând brusc dintr-un trunchi gros, nu mai înalt decât o persoană. Formele încorporează istoria locală. Până când regiunea a fost declarată protejată, generații de localnici colectau lemne pentru foc din acești copaci, tăind sau creștând ramurile deasupra a ceea ce puteau ajunge cu mâna.

„Mergeam în pădure să adun lemn, flori și mâncare,” a spus Silvia Dan, în vârstă de 80 de ani. „Creșterea aici era ca un oază. Pădurea era sursa noastră de viață, un mod de a trăi.”

Unde erau tăiați copacii, creșteau noi lăstari, creșteau și erau tăiați din nou, an de an, timp de secole. Prin această practică, copacii continuau să producă ghinde, pe care localnicii le dădeau porcilor pentru îngrășare în toamnă. „Măreția acestor copaci este uluitoare,” a spus Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia, o organizație non-profit care lucrează pentru crearea unui parc național în regiune. Cinci mii de fagi seculari cresc încă în jurul Nucșoarei, cea mai mare concentrație din Europa. Dar tăierile și schimbările de uz a terenului reprezintă o amenințare. Gândacii de scoarță se apropie și ei.

Publicitate

Domnul Cojocaru și organizaţia non-profit au început să discute un plan pentru a proteja fagii și poate atrage ecoturismul în Nucșoara. 2.544 de copaci au fost identificați – domnul Cojocaru a ales 2.544 deoarece este înălțimea în metri a Vârfului Moldoveanu, cel mai înalt munte din România și o drumeție de o zi de la Nucșoara. Fiecare a primit o placă cu număr, a fost fotografiat pe parcursul anotimpurilor și marcat pe o hartă cu coordonatele sale GPS. Copacii sunt oferiți pentru adoptare pe un site web – deși, așa cum insistă domnul Cojocaru, copacul îl adoptă pe om, nu invers. La un moment dat, o echipă de la Forest Design, o firmă silvică din Brașov, a venit cu scanere portabile care utilizează lidar, o tehnologie cu laser, și a generat imagini tridimensionale ale multor dintre copacii bătrâni, atât pe interior, cât și pe exterior. Capturați digital, fiecare copac apare ca fiind la fel de individual ca o amprentă, iar oamenii de știință pot urmări cu precizie creșterea și schimbarea acestora.

„Am vrut să vedem cum se evoluează și se mișcă copacii în timp,” a spus Sergiu Florea de la Forest Design.

Așa a început Pădurea cu Povești Nemuritoare.

Pentru o taxă modică, o persoană poate atașa propria poveste unui copac. Când este vizitat personal, copacul redă povestea printr-un cod QR. Numărul 44 aparține Anei Maria Brânza, o campioană româncă la scrimă care și-a câștigat primul titlu național la vârsta de 15 ani.

Numărul 2224 reprezintă recunoștința unei fiice în numele mamei sale care, în 1944, la vârsta de 16 ani, „a găsit adăpost de naziști printre copacii bătrâni.”

Numărul 22 este un dar de la un prieten la altul, o bucățică dintr-un poem al poetului pakistanez Faiz Ahmed Faiz: „Dă unui copac darul verdeții din nou. Lăsați un pasăre să cânte.”

Publicitate

Numărul 2544 a fost adoptat de Ion Cojocaru.

„Simt o senzație de reciprocitate,” a spus domnul Cojocaru despre copaci

 

Urmăriți Brasov.net și pe Google News
Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

De Interes