Connect with us
Publicitate

Fapt divers

Motivul pentru care seamănă piețele centrale Brașov şi Sibiu: „S-au inspirat din vest, nu unii de la ceilalți. Există și caracteristici locale: țiglele sibiene sunt rotunde, cele din Brașov, ascuțite”

Publicat

pe

Ideea că brașovenii s-au inspirat de la sibieni, atunci când au construit piața centrală a orașului e dezmințită de istorici. Ei spun că și unii și alții au avut de fapt modele din Europa occidentală atunci când au construit piețele centrale, precum și clădirile din jur.

Publicitate

Deși Piaţa Mare din centrul Sibiului şi Piaţa Sfatului din Brașov par două proiecte ale aceluiași autor, ele sunt diferite inclusiv ca dată a nașterii. Piața Mare este piața centrală a Sibiului, începând cu anul 1366, an care marchează finalizarea celei de-a treia centuri de fortificații a orașului, în timp ce piața din mijlocul Brașovului se creează mai târziu, transmite turnulsfatului.ro.

Centrul istoric din Sibiu a fost menționat într-un document vechi din 1408, în timp ce actul de naștere al Casei Sfatului a fost întocmit ceva mai târziu, în 1420, când breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Țării Bârsei au hotărât construirea unei camere pentru „acordarea dreptății“.

Istoria le-a adus apoi în fața unor evenimente asemănătoare: asedii, inundații, incendii, cutremure și războaie.

Publicitate

”E vorba de comunități care își amenajau orașele în felul în care îl știau ei din zona din care veniseră”

Istoricul sibian Răzvan Pop spune că meșterii celor două cetăți aveau ca sursă de inspirație locurile din care au plecat, țările vestice, nu alte cetăți în curs de formare în zona Transilvaniei.

”Unica legătură dintre cele două piețe este cea legată de evoluția urbanistică a orașelor medievală, pentru că ar fi complet greșit să considerăm că la momentul respectiv cineva a gândit amenajarea pieței din Sibiu și amenajarea pieței din Brașov sub aceleași auspicii. Nu, este vorba de comunități care își amenajau orașele în felul în care îl știau ei din zona din care veniseră ei ca și coloniști, respectiv din vestul european. Ori, întotdeauna în astfel de orașe și în orice oraș medieval în care pășim și vizităm vedem că e o astfel de piață. Piața San Marco din Veneția, piața din Munchen, piața din Bruges și așa mai departe. Absolut toate aceste orașe aveau o astfel de piață”, spune Pop.

Istoricul explică rostul acestor piețe.

”Fiecare astfel de spațiu era menit a fi deschis pentru târguri în primul rând. Oamenii aceștia aveau nevoie de un spațiu în care meșteșugari și negustori din alte spații veneau să-și vândă produsele. Și un astfel de spațiu normal că era necesar. Ele devenind centrul atenției orașului respectiv, este evident că s-a ajuns și la folosirea lor și cu alt scop decât cel comercial, cel economic.

Publicitate

Aici se făceau execuțiile, aici toate întâlnirile, tot ce se întâmpla important în oraș se petrecea în centrul orașului, mai mult decât atât, în astfel de spații de obicei se adunau oamenii când erau asediai și așa mai departe.

Și atunci normal că în astfel de locuri și oamenii importanți își construiau case. Dăm un exemplu, Casa Sfatului din Brașov care a devenit ulterior și primărie și Casa Măcelarului din Piața Mică, de această dată, sunt exemple diferite, dar dacă ne uităm în aceste piețe vedem că în acel moment medieval și renascentist oamenii importanți își construiau case în spațiile respective”, spune Răzvan Pop.

Ce le diferențiază

Deși au aproximativ același șablon, Piața Mare a Sibiului pleacă spre o altă direcția, la un moment dat, față de cea din centrul Brașovului, explică Răzvan Pop.

„Diferența se întâmplă atunci când se trece la administrația habsburgică, și în Sibiu vin în interiorul pieței o serie de instituții: Biserica Iezuită, Biserica Greco-Catolică, Dieta Transilvaniei și așa mai departe. Ceea ce în Brașov nu se întâmplă.

La Cluj, vedem că în piața centrală a orașului se regăsește și catedrala și biserica principală, ceea ce în Sibiu și Brașov nu se întâmplă, Biserica Neagră și Biserica Luterană de la noi sunt într-o piață adiacentă.

Nu putem vorbi de un om care a gândit aceste piețe, dar putem gândi de coloniști, de sași care veneau din occidental și au preluat modelul de amenajare a unui oraș medieval pe care îl regăsim de fapt în toată Europa medievală și de aceea îl găsim și în Sibiu, Brașov, Cluj, Bistrița, în absolut toate orașele din acest spațiu. Deci dacă vrem să găsim o asemănare, ea vine din această nevoie, din această organizare a spațiului, a propriului oraș”, spune istoricul.

Publicitate

Fără documente, s-a copiat prost

Răzvan Pop spune că în lipsa unor manuale din care să se documenteze, meșterii aplicau ce vedeau în altă parte, astfel că la a doua sau a treia mână nu mai ieșea exact ce văzuze primul spcialist.

”Dovezi scrise nu avem că se inspirau de la unii la alții. Probabil că dacă vedeau o tehnică mai bună, o preluau în orașul lor. Dau un exemplu care nu ține neapărat de evul mediu: dacă ne uităm la  acoperișuri: țiglele din Sibiu sunt rotunde, țiglele din Brașov sunt ascuțite. Dar ceva și mai important: noi avem gurile acelea de aerisire, ochii Sibiului, ceea ce la Brașov nu există. Erau și elemente care creau o identitate proprie a unui oraș, dar cu siguranță nu era vorba că îl vedeau neapărat că îl vedeau in Brașov sau Bistrița și se inspirau. Cu siguranță îl vedeau la Munchen, la Milano, la Nuernberg sau la Viena și de acolo se inspirau, veneau cu ideea care urma apoi să se împrăștie în toată Transilvania.

Mai e un lucru, cum nu erau cărți tehnice, venea un meșteșugar care învăța sistemul, folosea modul de construire a unui acoperiș, de exemplu, după care de acolo se inspira ș următorul, și următorul și normal că de la un moment dat în mediul rural ajunge să fie făcute semi-reușit pentru că nu aveau cunoștințele necesare, pentru că ei învățau la fața locului să facă. Nu aș exclude ideea de inspirare dar nici nu cred că a fost politică de stat să se inspire de la alte orașe pentru a face și ei la fel”, explică Răzvan Pop.

Depozitele din Piața Mare

Piața Mare este piața centrală a Sibiului, începând cu anul 1366, an care marchează finalizarea celei de-a treia centuri de fortificații a orașului. Aceasta este martora activităților economice a vechiului oraș, fiind principala piață publică. Tot aici aveau loc târguri, adunări cetățenești și chiar execuții, printre care cea mai renumită fiind execuția lui Johann Sachs von Harteneck, comite al sașilor, în anul 1703.

Tot aici au săpat localnicii depozitele de grâne, ca măsură de precauție în caz de asediu. Gurile acestora sunt evidențiate de 5 cercuri acoperite cu marmură neagră.

Publicitate

Printre clădirile istorice construite în Piața Mare, pentru care aceasta a fost desemnată monument arhitectural de către UNESCO, enumerăm: Casa Moringer (sau Casa Albastră), Palatul Brukenthal, Turnul Sfatului, Casa Haller, Biserica Parohială Romano-Catolică, Casa Hecht, Casa Lutsch, Palatul Filek și Casa Weidner-Reussner-Czekelius.

Piața Sfatului a fost pavată cu piatră în 1737

Începând cu anul 1520, Piața Sfatului din Brașov, numită în acea vreme Marktplatz, a obținut dreptul de a organiza târguri. În piață se ajungea prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), după ce se trecea prin Poarta Vămii, una dintre cele mai vechi porți ale fortificațiilor cetății. Pe aici intrau carele cu mărfurile negustorilor, iar pe strada Vămii, la nr. 12, funcționa vama unde se plăteau taxele pentru produsele introduse în cetate.

Încă din perioada Evului Mediu, Piața Sfatului aduna cu ocazia târgurilor numeroși negustori sași, unguri și români. În jurul fostei primării a orașului, (actuala Casa Sfatului), fiecare negustor trebuia să își așeze marfa într-un anumit loc, urmând ca funcționarii orașului să se asigure că locurile acestea sunt respectate de către negustori.

În Piața Sfatului a existat în perioada medievală „Stâlpul infamiei”, unde erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale acelora găsiți vinovați. Aici, în anul 1688, a fost decapitat Stefan Stener, șeful breslei cizmarilor, care s-a împotrivit intrării austriecilor în oraș.

În anul 1737 Piața Sfatului a fost pavată cu piatră.

Publicitate

Brașovenii, primii cu tramvai

Prin Piața Sfatului a circulat primul tramvai mecanizat de pe teritoriul actual al României, construit în anul 1892. Linia tramvaiului cu abur avea o lungime de 17 kilometri, între Bartolomeu și Satulung (care acum face parte din Săcele).

Pornind din gara Bartolomeu din Brașovechi, linia urca pe strada Lungă până în Piața Sfatului, de unde cobora înapoi pe strada Vămii (strada Mureșenilor de astăzi), cotea la dreapta și ajungea în fața Primăriei, unde se afla stația Promenadă. De aici, linia trecea prin Blumăna mai departe spre satele Baciu, Turcheș, Cernatu și ajungea la stația Satulung.[10]

În afara orașului tramvaiul cu abur avea gări ca un tren, în vreme ce în Brașov circula practic ca un tramvai. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraș și 20 km/h în afară, iar în zilele de târg trenul circula în oraș numai după ora 15. De asemenea, mecanicul putea să utilizeze fluierul locomotivei numai în cazuri extreme, în rest avertizarea sonoră fiind făcută cu clopoțelul de către șeful de tren.

Ulterior vagoanele au fost vopsite în galben, de unde și denumirea de „tramvaiul galbenˮ, cum a fost cunoscut în epocă. De asemenea au fost introduse în circulație și automotoare (vagoane – automotor) pe bază de motorină sau benzină, acestea circulând în paralel cu tramvaiele cu abur. Treptat însă, din cauza zgomotului și a fumului, linia tramvaiului a fost scurtată în etape, în anul 1922 fiind desființat tronsonul Promenadă (Rudolfsring) – Piața Sfatului din interiorul Cetății. (sursa wikipedia)

Sibiul, după 13 ani

Tramvaiul din Sibiu a fost dat în folosință la 8 septembrie 1905, la 13 ani după ce a început să funcționeze în Brașov.

Preocuparea introducerii unor mijloace de transport în comun în orașul Sibiu, datează însă încă din anul 1893, când s-au pornit discuții oficiale în aceasta direcție. În anul 1904 a început circulația cu 4 omnibuze cu tracțiune electrică pe roți, fără linie ferată. În urma experienței cu omnibuzele care pe timp ploios derapau și se deplasau anevoios în 1905 s-a construit prima linie de tramvai, de o firmă din Budapesta.

Prima linie făcea legătura între Gara Mare, Sibiu-Oberstadt (Orașul de Sus) și Erlenpark (Parcul Sub Arini, Olimpia). În 1910 linia a fost prelungită până la Marginea Dumbrăvii (Cimitir). În 1915 linia a fost prelungită până la stația Junger Wald (Han Dumbrava), iar în 1948 până la Rășinari.

Linia din Unterstadt (Orașul de Jos) a fost introdusă în 1912 pe ruta Piața Gării – Piața Lemnelor (Piața Cibin), prelungită în 1927 până la stația Piața Konrad (Piața Cluj), apoi în 1929 până la stația Gara Turnișor.

Din cauza uzurii exagerate a liniei de tramvai din Unterstadt (Orașul de Jos), în 1966 s-a desființat linia de la Gara Turnișor la Piața Cibin, iar în anul următor de la Piața Cibin la Gara Sibiu. (sursa wikipedia)

Urmăriți Brasov.net și pe Google News
Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate

De Interes