Connect with us

Cultural

Masacrul din Gara Bartolomeu: 250 de români și-au pierdut viața în 1916. Peste osemintele lor comuniștii au turnat o șosea

Avatar

Publicat

pe

Una dintre nopțile negre ale trecutului românesc este cea din 10 octombrie 1916, când 250 de soldați români care rămăseseră fără muniție au fost uciși cu rafale de mitralieră de către trupele germano-ungare.

Publicitate

Masacrul a avut loc în Gara Bartolomeu din Brașov iar incidentul a fost pus pe seama Primului Război Mondial. Totul a început la 48 de ore după intrarea României în război, în vara lui 1916, când trupele române cuceresc Brașovul. Ulterior, Ghiță Băiulescu este numit primar, relatează rumaniamilitary.ro.

Însă la scurt timp se dă o bătălie grea pentru păstrarea Brașovului. În noaptea de 7-8 octombrie, O companie și jumătate din Regimentul 45, Vlașca, reușește cu greu să facă față unor trupe inamice mult mai numeroase. Însă germanii își întăresc forțele.

Publicitate

Soldații români, uciși mișelește de trupele germano-ungare

Astfel, în noaptea de 10 octombrie 1916, aproximativ 250 de oameni conduși de căpitanul Sava Cristescu ajung pe aliniamentul căii ferate din Gara Bartolomeu. Însă nu mai au nicio apărare – au rămas fără muniție.

Publicitate

Trupele germane află acest aspect și realizează o strategie care, pusă în aplicare, duce la masacrarea celor 250 de soldați români. Pe o parte montează două mitraliere, pe cealaltă soldați nemți sunt echipați cu grenade de mână. Astfel, soldații români se trezesc în mijlocul unui adevărat masacru în timpul căruia au murit secerați în doar câteva minute.

„La soldații căzuți în linia de trăgători nu s-a mai găsit niciun cartuș. Dovadă că în lupta de două zile trăseseră tot! O nouă mișelie a Germanilor, căci după legile războiului trebuia să-i ia prizonieri”, nota Gazeta Transilvaniei la cinci ani de la eveniment, citând un martor care a fotografiat câmpul de luptă pe 11 octombrie.

Fotografii realizate la câteva zile după de un ofițer inamic arată cum mai multe mame veniseră cu ai lor copii să asiste la momentele în care soldații români erau aruncați într-o groapă comună.

Publicitate

Eroii români nu s-au odihnit nici după moarte: Comuniștii au turnat o șosea peste osemintele lor

Ulterior, în toamna lui 1920, un reprezentat al societății „Mormintele Eroilor” este trimis la Brașov pentru a se ocupa de îngroparea celor căzuți eroic. Căpitanul Ioan Iorga organizează relizarea unui cimitir de-a lungul căii ferate, lat de trei metri și lung de 200. La capătul acestuia este înălțată o troiță pe care au fost trecute vorbele Reginei Maria: „Nu trebuie să-i plângem pe eroi, ci să-i lăudăm în cântece pentru ca slava numelui lor să treacă în legende”.

La câteva decenii distanță, soldații uciși mișelește la Gara Bartolomeu încă nu au parte de liniște. Comuniștii vor să modifice traseele căii ferate. Oficial, aceștia ar fi mutat osemintele eroilor Cimitirul Militar din Șprenghi, însă în realitate au rămas la marginea șantierului și au fost îngropate sub betonul turnat pentru realizarea șoselei care urma să lege Brașovul de Codlea.

Publicitate

De asemenea, după anul 2000, un sens giratoriu a fost construit pe locul în care se aflaseră 18 morminte înainte.

surse: rumaniamilitary.ro / Gandul

Publicitate
Publicitate
1 Comentariu
  • Avatar ioana Stoica spune:

    Cercul de istorie ,,Columna,, a protestat la vreamea respectiva , 2000, Toma Stoicescu a fost in audienta la primarie , degeaba !

  • Cultural

    FOTO / Istoria sumbră a Braşovului: oraşul a purtat numele lui Stalin timp de zece ani. Conducerea comunistă i-a dat numele „marelui conducător” al URSS pentru „ajutorul” dat României

    Redactia Brasov

    Publicat

    pe

    Între 1950 şi 1960, Braşovul s-a numit oraşul Stalin. Toată clasa muncitoare de atunci trebuia să se arate fericită de „onoarea“ care i se făcea. În plus, au fost şi apariţii în ziare cum că schimbarea denumirii oraşului a venit direct din popor.

    Publicitate

    Cum a ajuns Braşovul să fie oraşul din România care să poarte numele lui Stalin? Există o legendă care circulă de peste o jumătate de secol, dar până acum nu a fost şi dovedită. Aceasta spune că în România ar fi fost vizat iniţial Sibiul, dar comuniştii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin şi astfel „onoarea“ a revenit Braşovului. Se întâmpla în 1950, când în toată Europa de Est se „sărbătorea“ instalarea comunismului şi se recunoştea puterea rusească. Astfel, 14 oraşe din tot atâtea ţări au ajuns să fie redenumite Stalin. În România a fost Braşovul.

    Oraşele Stalin au dispărut mai uşor sau mai greu, după cum au fost cricumstanţele din fiecare ţară. Katowice şi Varna şi-a reluat vechile nume în 1956, Braşovul în 1960, Eisenhüttenstadt şi Dunaujvaros în 1961. În acelaşi an 1961, Volgograd şi Doneţk au primit denumirile actuale, iar în 1999 Kuçova a fost ultimul Oraş Stalin care a renunţat la denumirea sa sovietică.

    Publicitate

    Decretul de schimbare a numelui din Brașov în Stalin – 22 August 1950

    În ziare s-a scris că muncitorii au dorit acest lucru

    Ca să nu se creadă cumva că ruşii au impus acest lucru, s-a fabricat un document print care muncitorii din Braşov cereau insistent ca oraşul să poarte denumirea de Stalin. Practic s-a dorit să se creadă că poporul este cel care vrea acest lucru cu ardoare.

    Publicitate

    Pe 19 august 1950, cererea muncitorilor apărea în ziarul Drum Nou, pe 22 august 1950 era dat decretul de schimbare al numelui, iar pe 25 august, în acelaşi an, Drum nou publică “salutul călduros” al Guvernului şi Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (viitor Partid Comunist Român) vizavi de schimbarea numelui din Braşov în Oraşul Stalin.

    „Dragi Tovarăşi, la iniţiativa C.F.R.-iştilor, noi, oamenii muncii din oraşul Braşov am hotărât să propunem ca numele oraşului nostru să fie schimbat dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului şi iubitului prieten al poporului muncitor din ţara noastră, învăţătorului şi eliberatorului nostru – marelui Stalin.

    Oraşul nostru este unul dintre principalele centre industriale ale ţării; marile sale întreprinderi, ca uzinele de tractoare „Sovromtractor”, ca întreprinderea metalurgică „Steagul Roşu” şi multe altele, sunt binecunoscute oamenilor muncii din întreaga ţară. În oraşul nostru convieţuiesc frăţesc, muncind şi lucrând cot la cot, muncitorii români cu muncitorii unguri şi cu muncitori de alte naţionalităţi.

    Publicitate

    Suntem convinşi că conducerea Partidului şi Guvernului Republicii Populare Române vor satisface dorinţa noastră înflăcărată şi vor acorda oraşului nostru înalta cinste de a purta numele de oraşul Stalin“, se scria în articolul apărut în Drum Nou.

    Oamenilor le era frică să vorbească

    Pe muntele Tâmpa a fost scris din Brazi numele lui Stalin pentru ca toată lumea să salute schimbarea. Toţi muncitorii ştiau că este o făcătură, dar nimeni nu avea curajul să spună nimic. „Nu muncitorii au cerut schimbarea numelui. A fost impusă de comunişti, care îi preaslăveau pe ruşi. Noi trebuia să tăcem. Dacă ne întreba cineva spuneam că aşa este, noi am vrut. Frica era mare atunci. Nimeni nu avea opinii proprii. Dacă aduceai critici comuniştilor familia ta era persecutată. Puteai fi rapid deportat sau băgat la închisoare. Aşa a fost atunci. Aşa erau vremurile“, spune Valentin Oproiu, fost muncitor la Steagu Roşu, acum pensionar.

    Publicitate

    Braşovul a fost ales pentru că avea mulţi muncitori

    Istoricii spun că Braşovul a fost ales de comunişti pentru că era un exemplu de oraş unde industria mergea foarte bine. „ Ideea cu redenumirea numelor oraşelor a fost un mod de a le gâdila orgoliul ruşilor. Există zvonuri să iniţial a fost vizat Sibiul, dar eu cred că Braşovul a fost ales pentru că era unul dintre cele mai puternice centre industriale în ale vremii, erau aici zeci-sute de mii de muncitori. Oricum a fost o perioadă sumbră, când oraşul a fost la un pas să-şi piară identitatea. Exista tentinţa ca tot ceea ce era dinaintea comunismului, orice credinţă, orice obicei să fie îndepărtat“, a spus Iosif Domora, istoric.

    Îndoctrinarea Braşovului a durat un deceniu. Chiar dacă comunismul a rezistat până în decembrie 1989, la 24 decembrie 1960 Braşovul şi-a recăpătat denumirea original, iar de pe Tâmpa a fost şters numele lui Stalin.

    Publicitate
    video
    Publicitate
    Citește mai mult

    Cultural

    Carafoli-Virmaux, primul avion românesc, a fost produs în 1930 la IAR Braşov

    Avatar

    Publicat

    pe

    Carafoli-Virmaux, primul avion românesc, a fost produs în 1930 la IAR Braşov. Născut în Grecia, într-o familie de aromâni, tânărul Elie Carafoli ajunge în debutul adolescenței în România. După studii liceale, urmează cursurile Școlii Politehnice din București unde va obține în 1924 titlul de inginer electromecanic. În următorii patru ani va profesa la Paris, unde va fi extrem de apreciat pentru invențiile sale.

    Publicitate

    După obținerea titlului de doctor în științe, la Sorbona, în 1928, cu teza intitulată Contribuţii la teoria sustentaţiei în aerodinamică, Elie Carafoli, revenit în România, înființează Catedra de Aerodinamică şi Mecanica Fluidelor la școala unde studiase și unde, timp de 45 de ani, își va îndruma studenții și își va continua cercetările.

    În 1930, împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux, finaliza proiectul primului avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux), un monoplan cu aripa joasă.

    Publicitate

    Numele savantului rămâne legat de conceperea mai multor aparate de zbor autohtone cu impact internațional și de un tunel aerodinamic, inaugurat în 1931, se pare, în prezenţa regelui Carol al II-lea, prima instalaţie de acest gen din sud-estul Europei cu performanţe impresionante pentru acea perioadă.

    Specialist în mecanica fluidelor și autor de lucrări de specialitate, Elie Carafoli rămâne o figură celebră în peisajul aerodinamicii și, în special, în conceperea aparatelor de zbor. El a fost cel care după război a fondat școala românească de aerodinamică și mai târziu a avut un rol important în înfiinţarea Secţiei de Aviaţie din cadrul Politehnicii bucureștene, secție cunoscută din 1971 ca Facultatea de Aeronave, în prezent Facultatea de Inginerie Aerospaţială.

    Publicitate

    Membru titular al Academiei Române (1948) și al Academiei Internaţionale de Astronautică, vicepreşedinte și președinte al Federaţiei Internaţionale de Astronautică în anii 1965 – 1969, dar și membru de onoare al Societăţii Regale de Aeronautică din Marea Britanie, profesorul Elie Carafoli era răsplătit în 1956 cu Diploma „Paul Tissandier“ decernată de Federaţia Aeronautică Internaţională, după ce primise Premiul „Louis Breguet“ la Paris în 1927. I s-a acordat și Medalia „Karl Friedrich Gauss”, fiind selectat de către Societatea Ştiinţifică Braunschweg-Germania, apoi Medalia „Apollo 11“ decernată de NASA în 1970, și Diploma şi Medalia „Țiolkovschi“ în 1981.

    Publicitate
    Citește mai mult

    Cultural

    Poveşti pe care nu le ştiaţi despre Braşov

    Redactia

    Publicat

    pe

    Casa Sfatului - Aprox 1920

    Vechi de peste 600 de ani, Braşovul îşi are propria poveste cu prinţi şi domniţe, cu cărturari aleşi (Johannes Honterus şi mitropolitul Andrei Şaguna), cu târgoveţi şi negustori pricepuţi, cu clădiri medievale rămase în picioare de peste cinci secole.

    Publicitate

    De-a lungul vremii, în 1394, Mircea cel Bătrân şi-a adăpostit familia la Cetatea Braşovia, de pe Tâmpa, iar Petru Cercel, în drumul său spre Franţa, unde mergea în audienţă la Caterina de Medicis, a trecut şi el prin Braşov făcând donaţii bisericii Sf. Nicolae.

    Mai târziu, Ţepeş Vodă a poruncit să fie prinşi cinci sute de târgoveţi pe care i-a dus în faţa bisericii Bartolomeu şi i-a tras în ţeapă, dimineaţa luându-şi micul dejun printre muribunzii care agonizau. Mihai Viteazu a participatm şi el la Dieta Transilvaniei ţinută în Casa Sfatului şi i-a ameninţat pe saşi că, dacă nu pun o cruce pe Biserica Neagră, o va dărâma.

    Publicitate

    Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, în timp ce soţia sa îl aştepta în cetatea Ciceului, şi-a găsit vreme să facă un copil cu nevasta curelarului braşovean Weis Iorg. Fără să ştie acest lucru, braşovenii i-au făcut cadou o pereche de ochelari, o raritate la acea vreme, şi i-au trimis o caleaşcă şi stema Moldovei făcută din sare.

    Domniţele Brâncoveanu au stat şi ele o vreme în Braşov, Lambrino, soţul Bălaşei Brâncoveanu, devenind la un moment dat epitropul bisericii Sf. Nicolae de aici. În timp ce, de regulă, domnitorii comandau la Braşov postavuri şi arme (Basarab cel Tânăr a cerut meşterilor braşoveni chiar şi două leagăne şi zece mese), Alexandru Lăpuşneanu era mai degrabă interesat de ceva pilule purgative.

    Publicitate

    Prinţul Mihai Şuţu, când a fugit din Muntenia de frica haiducului Pazvatoglu, refugiindu-se în Braşov, s-a certat cu paznicul cetăţii deoarece chefuia până noaptea târziu şi vroia să fumeze pe stradă.

    Radu Mihnea a fost înşelat (post mortem) de către negustorii de aici. Acesta comandase tunuri din fier şi pocale de argint, le plătise în avans, dar murind, braşovenii n-au mai vrut să dea pocalele. A trebuit ca doamna Voica să apeleze la regele Ungariei pentru a le recupera.

    Ultimul dintre domnitorii care au mai trecut pe aici a fost Al. I. Cuza. După detronarea sa din 11 februarie 1866, acesta a locuit timpde două săptămâni la hotelul „Vulturul de Aur”, de pe Strada Lungă, nr.1. Pe de altă parte, în Braşov, cel mai vechi vestigiu arheologic este cel ce se află la Pietrele lui Solomon, datând din epoca bronzului şi a doua perioadă a epocii fierului.

    Publicitate
    Publicitate
    Citește mai mult
    Publicitate
    Publicitate

    De Interes

    >