Apărând în 15 mai, aşa zisa „relaxare” le-a permis celor mai curajoase cluburi să poată efectua anumite antrenamente în nişte condiţii de „râsul curcilor”. Să vă dau doar un exemplu: ni s-a comunicat că putem face antrenamente la copii şi juniori, dar „distanţa dintre aceştia trebuie să fie de 6mX4m fără minge, iar la cei mari că se pot face şi antrenamente (n.a.-atenţie!!!) tactice fără minge”?!?! Cum s-or putea face astfel de şedinţe de pregătire poate ne lămuresc cei care au dat regulile acestea, pentru că eu, în atâţia ani de fotbal, n-am mai pomenit antrenament tactic fără minge.
Ca şi în fotbal, cred că au fost sugerate idei şi în celălalte sporturi, că doar avem „specialişti” atât la Ministerul Tineretului şi Sportului, cât şi la dispeceteratul de urgenţă, cum îi spun eu Grupului de Comunicare Strategică. Şi spun asta gândindu-mă la bâjbâiala cu handbalul, unde era cât pe ce să se joace la băieţi şi la fete nu. Probabil pe considerentul că fetele se infectează mai uşor. În cele din urmă FRH a decis oprirea ambelor competiţii, evitând astfel o mare brambureală.
În calitate de om de sport aş vrea să le transmit celor care decid zilele acestea în numele sportului să lase copiii să facă sport, să facă mişcare – cu păstrarea normelor de protecţie – că şi aşa avem generaţii întregi schilodite psihic şi fizic de nişte analfabeţi în ceea ce înseamnă creşterea şi dezvoltarea copiilor şi tinerilor în materie de sport în ţara noastră.
