Connect with us
Publicitate

Sport

FOTO+VIDEO / Doi fraţi au urcat Postăvarul de 12 ori în 23 de ore. Diferenţa de nivel adunată reprezintă înălţimea Everestului, 8.848 de metri

Publicat

pe

Să faci un traseu montan într-o zi e un mod plăcut și sănătos de a petrece timpul liber. Cu toții am avut parte de o astfel de aventură, un efort la finalul căruia rămânem cu imaginea unor priveliști minunate și cu aerul curat care ne-a oxigenat plămânii. Însă pentru unii oameni o singură tură nu e suficientă. Frații Tudor, de exemplu, au urcat pe vârful Postăvaru de 12 ori în 23 de ore, fără întrerupere.

Publicitate

Ștefan și George au depus acest efort în cadrul proiectului Everesting, o provocare internațională în cadrul căreia poți urca orice deal sau munte din lume, pe jos sau pe bicicletă, într-o singură sesiune, astfel încât, la final, să aduni cel puțin 8.848m, adică înălțimea celui mai înalt munte din lume, Everest.

În dimineața zilei de 21 iunie, Ștefan și George au terminat cea de-a 12-a urcare pe Vf. Postăvaru, devenind astfel primii români care au îndeplinit provocarea pe jos. Din 8.593 de Everestinguri realizate cu succes de către sportivi din întreaga lume, doar 183 au fost pe jos! Alături de Ștefan și George Tudor, alți 17 români au reușit să intre în Hall of Fame pe site-ul oficial al proiectului.

Vedeţi mai jos un interviu cu cei doi realizat de redbull.com

Publicitate

După ce în noiembrie 2019 ați alergat 473km în 7 zile în proiectul De la Zero la Moldoveanu, acum tocmai ați încheiat un alt proiect, Everesting. Cum ați aflat de el și cum l-ați interpretat voi, pentru o aventură în România?

Ștefan: Urmăream un cunoscut ultramaratonist în social media și am văzut că a realizat acest lucru undeva în august 2019. Deoarece eram setați să realizăm De la 0 la Moldoveanu în luna noiembrie, am scos ideea cu Everesting din minte, pentru un moment ulterior. Din cauza pandemiei, foarte multe concursuri s-au anulat sau amânat și atunci am găsit momentul perfect pentru acest test.

George: Eu știam de existența acestui eveniment de la câțiva amici din Brașov care au făcut așa ceva pe bicicletă și am fost alături de ei ca suport tehnic. Mi-a încolțit mai clar ideea aceasta în timpul unei alergări pe Tâmpa și i-am povestit lui Ștefan, care a fost foarte încântat de provocare.

De ce vi s-a părut interesant s-o faceți și p-asta? Sunteți primii români care s-au înhămat să ducă la bun sfârșit provocarea la pas.

Ștefan: Suntem cu siguranță primii români care au făcut aventura pe jos, rezultatul a fost omologat pe site+ul Everesting, iar dorința de a fi primii în realizarea unei sarcini nu cred că trebuie explicată, ci doar înțeleasă. În natura umană stă dorința de a face ceva ce nu a mai fost făcut niciodată, iar una din întrebările care mereu mă vor face să realizez lucruri inedite este ,,când a fost ultima oară când am făcut ceva pentru prima oară?”, iar din răspunsul la această întrebare ies lucruri realmente extraordinare pentru mine, care nu cu mult înainte trăiam din plin comoditatea și sedentarismul. Așa s-a născut și De la 0 la Moldoveanu, anul trecut, și, acum, Everesting.

Publicitate

Când ați luat startul și cine a fost alături de voi în aventura asta?

Ștefan: Startul a avut loc sâmbătă, 20 iunie, la ora 09.00, iar ca de obicei în nebuniile noastre ne sunt iubitele, familia, prietenii. Alături de noi au fost iubitele noastre, Raluca, sora noastră, împreună cu Nicu Ursu, iubitul ei, care mereu a răspuns cu entuziasm la orice nebunie de-a noastră. Pe urmă a fost Dana, o prietenă dragă a familiei, care a avut pe de o parte plăcerea de a ne susține și, pe de altă parte, un interes real în eveniment, urmare a faptului că Vasile, prietenul ei, ne-a însoțit tot drumul și a realizat alături de noi Everesting-ul.

George: Aș mai menționa încă trei persoane, dragi mie, Adrian Vaju, autorul pozelor excepționale, care a și urcat alături de noi într-una dintre ture, Ion C., la fel ca în precedenta aventură, a venit alături de noi, și Ionuț Apetrea. În dimineața ascensiunii, am avut parte și de un partener surpriză, Vasile, care și-a dorit să fie alături de noi până va ajunge să urce în genunchi. A devenit prietenul nostru după o asemenea aventură.

Totuși, oamenii trebuie să știe că în Postăvaru condițiile meteo nu-s atât de dure ca pe Everest. Cum a fost vremea în ascensiunea voastră de la Brașov și care au fost momentele dificile?

Ștefan: Postăvaru, spre deosebire de alt masiv din România, nu este un vârf foarte blând, diferențele de temperatură și condițiile meteorologice schimbătoare fiind cunoscute iubitorilor de munte, dar incomparabil cu Everestul. Everestul rămâne Everest și orice sub el este ”doar un alt munte”. Pentru luna iunie am avut parte de un Postăvaru capricios, cu un plafon de nori dens și o umezeală fantastică. În prima ascensiune nu am reușit să ne lămurim dacă am avut parte de ploaie sau efectiv valul de ceață și plafonul de nori ne-au udat până la piele. Dacă la baza pârtiei Sulinar aveam parte de 17 – 18 grade, fără vânt, pe vârful Postăvaru ne așteptau pe perioada zilei maxim 6 grade, cu un vânt foarte puternic, care amplifica senzația de frig. Noaptea, temperaturile au scăzut progresiv, vântul a crescut în intensitate, iar oboseala acumulată a amplificat senzațiile.

George: Prognoza meteo nu se arăta foarte prietenoasă în săptămâna respectivă, dar, contrar acesteia, vremea a fost acceptabilă pe durata celor 23 de ore în care noi ne-am aflat în mișcare. Momentele mai delicate au fost în dimineața startului, când umiditatea și ceața au făcut ca primele urcări să fie încărcate de umezeală și noaptea, când temperatura a scăzut foarte mult, iar vântul făcea senzația de frig să fie și mai pătrunzătoare. O ceață densă ne-a însoțit mai mereu peste altitudinea de 1500m.

Publicitate

Ați făcut aventura asta dintr-un foc, în 23 de ore, deși ați anticipat 30 de ore înainte de cursă. Cum v-ați împărțit traseul

Ștefan: Ne-am așteptat la 30 de ore, deoarece, în ciuda faptului că știam porțiunea respectivă, ne-am antrenat cu câteva săptămâni înainte pe pârtia Sulinar, iar diferența de nivel a fost obținută din mai puține ture urcate. În mod normal, pentru o bună desfășurare a unui concurs de anduranță, e necesară o pornire calmă și într-un ritm confortabil. Spre deosebire de alte evenimente, la început am crezut că am intrat cam ”lacomi” în traseu, dar am realizat pe parcurs că e un ritm confortabil, pe care l-am susținut în majoritatea timpului.

George: Nu cred că ne-am gândit cu adevărat să împărțim traseul în vreun fel. A fost un lucru inedit și nu știam la ce să ne așteptăm, nu știam cum vom răspunde la provocarea Postăvaru. Am hotărât să acționăm în funcție de experiența pe care am acumulat-o în diferitele competiții de anduranță.

Încă un lucru pe care l-ați făcut diferit a fost că ați parcurs și urcarea, și coborârea pe jos. Ce spune regulamentul internațional despre coborâre și de ce ați ales voi să depuneți și mai mult efort?

Ștefan: Regulile pentru categoria „Run” permit, poate chiar încurajează, dacă ținem cont că nu distanța parcursă contează, ci doar înălțimea, efectuarea coborârilor în orice metodă. Se poate coborî cu ATV-ul, bicicleta, telecabina. În orice versiune posibilă, atât timp cât urcările sunt realizate pe jos. Am ales această variantă, urcarea și coborârea în acelasi mod, deoarece mi se pare un efort care cu adevărat poate fi luat în seamă și de netăgăduit, nu poate fi supus diferitelor ”speculații”.

Publicitate

De câte ori ați urcat Postăvaru?

Ștefan: La final, ceasurile au indicat 8.955m, dar real au fost puțin peste 9.000m, iar ceasurile au arătat aproximativ 80km distanță. A fost nevoie de 12 urcări și 11 coborâri pentru a atinge distanța aceasta și înălțimea respectivă. Dacă la start am urcat în 56 de minute prima urcare și am coborât în 24 de minute, ultima urcare a fost realizată într-o oră și 12 minute, iar coborârea într-o oră și cinci minute. Problemele puse de coborâre au fost cu mult mai mari decât cele de la urcare. Genunchii, mușchii contractați, ligamentele întinse și vreo două entorse pentru fiecare picior în parte au facut ca, spre final, timpul alocat urcării să fie aproape egal cu timpul alocat coborârii. Am atins Postăvaru pentru ultima oară după aproximativ 23 de ore și 14 minute, timp cu care am fost și înregistrați în Hall of Fame Everesting, la care mai adăugăm o coborâre neînregistrată, de o oră și câteva minute. Ultima și cea mai grea.

George: Am avut „norocul” ca traseul pe Sulinar să ne ofere o diferență de nivel puțin mai mare decât anticipasem noi, cam 20-30m în plus pe fiecare urcare, ce la final s-a tradus în 12 urcări față de 13 câte preconizasem noi inițial. Diferența pozitivă de nivel pe fiecare urcare a fost undeva în jurul valorii de 740m.

Dacă în De la Zero la Moldoveanu fiecare zi a adus noutăți, atât în evenimente, cât și-n peisaje, aici ați repetat traseul de câte ori a fost nevoie. V-ați plictisit vreo clipă de această rutină?

Ștefan: Într-adevăr, rutina aceluiași traseu a fost o piatră de moară legată de picior. În sporturile de anduranță este nevoie de foarte multă dăruire și ceva demoni cu care să te lupți pe traseu și de care să te debarasezi de-a lungul orelor. Am proiectat mental următoarea tură, am proiectat mental finalul, am discutat, vorbit, ne-am amintit și repetat, ne-am luat doza de voință din numărătoarea inversă începută, din mesajul celor de la Red Bull trimis înaintea începerii evenimentului, așa că am numărat constant 1 Postăvaru, 2 Postăvaru, 3 Postăvaru, ne-am încărcat cu faptul că am ajuns în vârf în momente diferite ale zilei, am numărat urmele de urs și am avut parte de un apus de soare fantastic .

Publicitate

George: Mesajul primit din partea Red Bull mi s-a părut o mostră deosebită de ingeniozitate și a reprezentat laitmotivul fiecărei urcări pe vârf. Am fost setat pentru rutină, nu cred că am avut vreun moment în care să mă plictisesc. Fiecare coborâre a reprezentat o gură de oxigen pentru rutina care ar fi vrut să se instaleze și o sursă permanentă de energie și bună dispoziție. Am avut și norocul unui apus deosebit la urcarea cu numărul opt, urcare în care am fost însoțit de prietena mea și de fotograful de serviciu, Adi.

Cine e persoana care a făcut proiectul Everesting în cel mai rapid timp?

Ștefan: Datorită regulamentului care permite coborârea mecanizată , un top nu ar însemna neapărat o realitate. Este o realizare ce nu ține foarte mult de un clasament, ci de fiecare individ în parte, dar cu siguranță e o realizare personală uriașă, motivațională pentru mulți și extrem de bine primită de comunitatea alergătorilor și nu numai, ocazie cu care le mulțumim pentru suport, încurajări și felicitări. În momentul de față sunt 166 de persoane care au facut Everesting-ul la nivel mondial în alergare și 5946 de persoane care l-au realizat cu bicicleta. În Hall of Fame pe site-ul oficial se pot vedea toate rezultatele, acolo se află și rezultatul nostru omologat, primii doi din România care au reușit asta.

Cum v-ați simțit după ce ați terminat proiectul?

Ștefan: Am plâns, eu asta am făcut, m-am descărcat . Țin minte că sfârșitul evenimentului nu m-a găsit atât de emoționat cum m-am simțit după coborâre. Dacă sus m-am bucurat, ne-am felicitat și îmbrățisat, abia atunci când am terminat și coborârea am realizat cât de greu a fost, cât de frumoasă e senzația sfârșitului, cât de narcotic este momentul când îți iei iubita în brațe și te descarci, urli de bucurie și plângi. Cred că genul acesta de moment ne cheamă mereu către alte provocări. Am adormit în primele 20 de secunde de când am urcat în mașină, au fost două zile grele, în care amestecul de somn și dureri nu aduce neapărat odihna. După un astfel de eveniment, durează cam o lună revenirea, dar funcțional devii după maxim o săptămână.

George: După ce am terminat, sentimentul a fost de mulțumire, de eliberare. M-am simțit bucuros că am reușit să ducem la bun sfârșit această provocare.

Ce planuri asemănătoare și, de ce nu, la fel de trăznite mai aveți?

Ștefan: Avem proiecte asemănătoare care țin de parcurgerea distanțelor cât mai lungi, proiecte care țin de traversarea României, o țară frumoasă, plină de oameni dragi.

George: Așa sperăm să motivăm cât mai mulți oameni să încerce să-și depășească limitele!

Urmăriți Brasov.net și pe Google News
Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate

De Interes