Connect with us

Fapt divers

FOTO REPORTAJ / Cei mai buni militari ai României se antrenează în condiţii exteme, la Vlădeni. Cum îşi pregăteşte Armata Română luptătorii din Forţele pentru Operaţii Speciale

Redactia Brasov

Publicat

pe

Vlădeni, județul Brașov, este o localitate cu adevărat strategică pentru siguranța națională. Motivul ține de ce se întâmplă acolo și îl găsim în spatele porților pe care scrie Şcoala de Instruire a Forţelor pentru Operaţii Speciale ale Armatei Române. SAFOS Vlădeni, cum deja începe să fie cunoscută și mai ales recunoscută în „piață”.

Publicitate

În aceste zile, la Vlădeni sunt peste 30 de militari şi civili care vor să devină luptători în FOS. Mulți au lăsat în spate cariere de succes, alții caută să demonstreze ceva, fiecare are un motiv și un rost.

Instructorii le împing limitele fizice şi psihice la maximum. Mărşăluit pe teren accidentat cu greutăţi, simularea contactului direct cu inamicul, exerciţii și iar exerciții (inclusiv pe timpul nopţii!) şi puţine momente de respiro. Acestea sunt doar câteva din elementele care conturează o zi din programul de selecţie a cursanţilor. Care program debutează sugestiv cu „Hell Week”, cum au denumit instructorii primele zile de antrenament.

Publicitate

Pentru început, să spunem că pregătirea viitorilor luptători din Forţele pentru Operaţii Speciale durează între 6 şi 11 luni. A început pe 15 februarie cu 65 de cursanţi, iar de două săptămâni candidaţii care aspiră la un loc în elita Armatei Române sunt supuși procesului de selecţie şi evaluare. Li se testează rezistenţa fizică şi mai ales psihică, nu mai au niciun contact cu lumea exterioară şi nu au voie să folosească dispozitive de comunicare (telefoane, tablete, laptop-uri etc). Din 65 de cursanți la start, mai sunt doar 34 la Vlădeni.

Integritatea, voinţa de fier şi pregătirea fizică sunt calităţile pe care trebuie să le întrunească cei selectaţi.

Publicitate

Colonelul Adrian Sileanu, locţiitor al comandantului Şcolii de Instruire a Forţelor pentru Operaţii Speciale din Vlădeni, explică despre ce este vorba. „Probabil că, la prima vedere, toată lumea se gândeşte că trebuie să se pregătească extraordinar din punct de vedere fizic. Este adevărat că şi calităţile fizice contează foarte mult şi le maximizează şansele de a trece de selecţie şi de a termina programul, însă contează mai mult calitatea oamenilor din punct de vedere al integrităţii, al voinţei lor. Un om care îşi asumă tot ceea ce face, chiar dacă ştie că poate fi în detrimentul lui la un moment dat, şi un om care are o voinţă de fier să reuşească şi să treacă de selecţie şi să finalizeze programul este, practic, ceea ce căutăm noi la aceşti candidaţi”, explică col. Sileanu.

Psihologul şcolii insistă şi el că selecţia este „proba de foc” a programului de pregătire. „În general, noi urmărim să-i aducem pe cursanţi la limita maximă controlabilă. În momentul în care sesizăm că nu mai avem controlul, îi oprim. De foarte multe ori sunt aduşi la nivelul maxim de stres şi de capacitaţi psihice. În principiu, noi urmărim nu neapărat să-i aducem la nivelul stresului din teatrele de operaţii, ci la potenţialul de stres maxim pe care l-ar putea întâlni în carieră. Ce simulăm aici este nivelul de stres – încărcătura emoţională, tensiune psihică – pe care ei îl pot avea în carieră lor”, spune psihologul.

O echipă de jurnaliști ai Agerpres a fost primită la Vlădeni, să asiste la un antrenament al cursanților FOS. Cât de intens este programul de selecţie, povesteşte unul dintre instructori. S-a alăturat Forţelor pentru Operaţii Speciale la vârsta de 45 de ani, după doar un an de armată, unde a intrat din rândul civililor. „Sunt trei săptămâni de foc, prima fiind denumită sugestiv «Hell Week». Mai sunt câteva zile. Cursanţii nu ştiu lucrul acesta. Vor fi supuşi la exerciţii fizice şi psihice sub stres, încercând astfel să-i punem în situaţii tactice şi să ia decizii la limită”, spune instructorul.

Publicitate

La prima oră, instructorii le prezintă cursanţilor misiunea pe care o au de îndeplinit. Echipaţi cu rucsacuri de aproximativ 20 de kilograme şi armamentul individual, ei primesc coordonatele misiunii, materialele necesare şi indicaţiile pentru modul în care trebuie să reacţioneze la „contactul” cu inamicul. Scenariul acestei misiuni presupune realizarea unui podeţ, la câţiva kilometri de punctul de plecare, din doi buşteni de aproximativ şapte metri şi cu o greutate de câteva zeci de kilograme. „Cei doi buşteni nu trebuie să atingă solul şi să fie atinşi cu mâna, cu excepţia momentului în care se execută podeţul. Pentru transportul acestora veţi folosi corzi. Nu aveţi voie să vă abateţi de la drum. Veţi vorbi în şoaptă, cu excepţia comandantului. Patru oameni vor face siguranţa, unii verifică timpul şi coordonatele de deplasare”, sunt indicaţiile primite.

După câteva flotări executate rapid pentru încălzire, echipa porneşte la drum cărând buştenii. Din când în când, instructorii le solicită cursanţilor date precise despre distanţa parcursă sau direcţia în care se deplasează. De-a lungul traseului, se simulează foc de artilerie sau foc uşor de infanterie. Efortul e colosal. Instructorii constată că „au pierdut” un om. Cursanţii trebuie să-şi redistribuie sarcinile, să-şi care camaradul şi bagajul acestuia. Misiunea devine mai dificilă.

Exerciţiul continuă, cursanţii cântă „Transilvanie frumoasă” şi merg în cadenţă, pe terenul neprietenos, accidentat sau mlăştinos. Se simulează alte focuri din partea „inamicului” şi candidaţii sunt anunţaţi că au un alt „rănit”. Pentru transportul lui se foloseşte o targă, ceea ce înseamnă doi oameni în minus la căratul buştenilor, iar unul care trebuie să care şi rucsacul camaradului. După câteva sute de metri, „rănitul se reface” şi cursanţii îşi reîmpart sarcinile. Ceva mai încolo, echipa îl ajută pe unul dintre camarazi ajuns aproape la limita puterilor. După aproape patru ore de la începutul misiunii, în care au urcat şi coborât dealuri cărând cei doi buşteni imenşi, cursanţii ajung la coordonatele indicate şi execută podeţul trecând prin apă. Misiunea este îndeplinită. Primesc un respiro de o oră, timp în care îşi schimbă ţinuta şi mănâncă.

Publicitate

„Ceea ce m-a determinat pe mine în mod special să aleg această profesie este nevoia de a ieşi din tipar şi de a face parte din forţele de elită ale Armatei române. M-am inspirat şi din filme, Call of duty – seria de jocuri, apoi de pe YouTube – ce am văzut la Navy Seal, la Green Berets… Acum mi-am dat seama că una este să vizionezi acele videoclipuri şi alta este să participi. 150% aş spune că realitatea e aici, nu în filme”, spune unul dintre cursanţi, la baza inginer agronom şi arbitru profesionist în liga a III-a de fotbal.

Şi nu este singurul cu o specializare interesantă în viaţa civilă. „Este o experienţă nouă, la un nivel foarte ridicat de efort, dar sunt motivat când văd în jurul meu atâţia camarazi care pun umăr la umăr, îşi doresc să ne ridicăm unul pe altul, să ne motivăm unul pe altul şi să finalizăm cu toţii. Suntem o echipă în devenire”, completează un alt candidat, şi el tot din rândul civililor. A urmat Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei şi profesează că graphic designer şi fotograf profesionist.

„Am studiat Silvicultură. Am fost foarte interesat de Forţele pentru Operaţii Speciale din ce am văzut pe Internet, filme, din ce am auzit de la prieteni şi am zis că aş dori să ies din ritmul de viaţă sedentară şi aş vrea să fac parte din echipa de elită a Armatei României, să fiu printre cei mai buni”, îşi spune povestea un alt cursant.

Publicitate

Câteva minute mai târziu, vremea se schimbă brusc, plouă torenţial. Urmează alte „ore de foc”, în care cursanţii primesc o nouă misiune.

FOS sunt structuri special pregătite şi echipate pentru a acţiona în medii ostile, sensibile din punct de vedere politic sau diplomatic sau acolo unde alte tipuri de operaţii nu pot fi executate. Primul batalion al Forţelor pentru Operaţii Speciale a fost înfiinţat în 2003, la Târgu Mureş. Din 2018, de la înfiinţarea Şcolii de Instruire a Forţelor pentru Operaţii Speciale de la Vlădeni, peste 100 de candidaţi au finalizat programul de formare.

„De la înfiinţarea şcolii, peste 300 de cursanţi au fost procesaţi de şcoală în programul de formare a operatorilor FOS. În general, procentul de succes a fost de aproximativ 30%. Este un procent normal. Noi nu avem un număr fixat de eşaloanele superioare în ceea ce priveşte absolvenţii programului. Calitatea contează mai mult decât cantitatea în Forţele pentru Operaţii Speciale. Din punctul meu de vedere, având în vedere modul în care îi selecţionăm pe aceşti oameni şi modul în care îi pregătim, sunt, într-adevăr, elită Armatei Române”, punctează col. Adrian Sileanu.

În Forțele Speciale nu există diferențe pe bază de gen și sex. „Derulăm programe atât pentru militari, cât şi pentru civili. Probele nu sunt diversificate în funcţie de gen, probele sunt unice. Atât candidaţii bărbaţii, cât şi candidaţii femei trebuie să treacă peste aceleaşi probe, deoarece un detaşament de forţe pentru operaţii speciale se deplasează cu o singură viteză şi trebuie să aibă aceleaşi performanţe”, subliniază locţiitorul comandantului şcolii. De la înfiinţarea instituţiei, trei candidaţi femei au încercat să treacă de programul de selecţie, însă au fost respinse din motive medicale sau pentru că nu au trecut probele fizice.

Sursa foto: RADU TUŢĂ / AGERPRES

Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Fapt divers

INTERVIU / Cum vede educația o şagunistă admisă la Oxford. Mara Pîndaru: „Trebuie introdusă mai mult tehnologia în procesul de învățare”

Redactia Brasov

Publicat

pe

„Lipsa de flexibilitate pe care o avem în alegerea materiilor la liceu duce la o lipsă de individualitate în gândire, cred că suntem puțin uniformizați”. Este ceea ce crede Mara Pîndaru, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov, care la începutul anului a aflat că este printre elevii români acceptați la Oxford, unde ar urma să studieze informatica, în drumul său spre visul de a lucra la o companie mare precum Apple sau Intel și, cândva, de a „face ceva care să ajute lumea din jur”. Într-un interviu HotNews.ro, Mara a explicat ce ar schimba la sistemul de învățământ dacă ar fi ministru al Educației pentru o lună, cum vede problema meditațiilor și ce spune despre prejudecățile legate de faptul că „sunt fată și vreau să studiez info”.

Publicitate

Reporter: Povestește-mi pentru început cum a fost momentul în care ai aflat ca ai fost admisă la Oxford? Când s-a întâmplat, cum te-ai simțit? Te așteptai?

Mara Pîndaru: Nu cred că m-am așteptat în vreun moment că o să intru, sau mă gândeam că e ceva sigur. În niciun moment nu m-am gândit: „A, eu o să intru la Oxford”. Nu știu nici dacă a venit ca o surpriză. A fost o bucurie imensă, eram cu mama, am deschis decizia și bineînțeles că ne-am bucurat extrem de tare. S-a simțit așa ca o încununare a întregii munci depuse în acest an, și cu aplicația, pentru că a fost un proces destul de complicat, și cu alte activități în care m-am implicat. Am simțit așa că toată munca pe care o depusesem a meritat.

Reporter: Spune-ne puțin despre procesul de admitere.

Mara Pîndaru: În Anglia există o platformă, UCAS, prin care poți să aplici la toate universitățile de la ei. Bine, le ai pe toate dar ai posibilitatea să alegi 5 universități unde aplici. Practic, trebuie să pui date personale și un personal statement, care este o compunere de vreo 600 de cuvinte unde detaliezi practic tot ce ai făcut tu în anii de liceu. Și cel mai bine este să te legi de domeniul unde vrei să studiezi. După acest pas, depinde de universitate. Unele te acceptă doar pe baza acestei aplicații, altele, precum e Oxford, trebuie să dai un examen, în cazul meu a fost de matematică, după aceea, în baza aplicației și a examenului, poți să fii selectat la interviu, apoi se aleg cei care primesc ofertele. Pentru interviu în mod normal trebuie să mergi acolo, să vezi și campusul, dar acum din cauza contextului cu pandemia, a fost online.

Publicitate

Reporter: Cum ți s-a părut interviul?

Mara Pîndaru: A fost foarte diferit, mă așteptam să fiu bombardată cu întrebări, să mă simt că la un examen, să mă testeze sa vadă ce nu știu. A fost ceva cu totul diferit. Profesorii erau extraordinar de drăguți, problemele erau menite sa vadă ce știu și cum gândesc. Dacă mă blocam în vreun punct îmi puneau întrebări ajutătoare. Universitatea este împărțită în colegii, poți să aplici și să alegi tu colegiul sau să aleagă ei pentru tine. E familia ta pentru toți anii acolo. Am avut în total patru interviuri, 2 interviuri la colegiul principal, 2 la colegiul secundar, în cazul în care colegul principale nu mă dorea.

Reporter: Cu finanțarea cum este?

Publicitate

Mara Pîndaru: Înainte era o taxă de 9 mii de lire și exista posibilitatea împrumutului guvernamental. Acum, cu Brexit-ul, taxele sunt destul de mari și nici nu ai posibilitatea acestui împrumut. Sper să am posibilitatea prin intermediul părinților să merg acolo.

Reporter: Ai aplicat și la alte universități?

Mara Pîndaru: Da. Momentan am intrat la Manchester și la Bath. Am aplicat și în SUA, am intrat la Carnegie Mellon care este destul de OK pe info și trebuie să mă decid. Bineînțeles, Anglia ar fi mult mai aproape și aș avea sprijinul alor mei, plus că este o comunitate mare de studenți români, sunt și de la mine din școală studenți acolo.

Reporter: Știu ca ai o colegă de clasă care este la rândul sau admisă la Oxford (Ana-Maria Pelin, admisă la inginerie aerospațială – n.r.). Cum este pentru voi? Ați fost in competitie?

Publicitate

 

Mara Pîndaru: Eu cu Ana ne știm de opt ani, am fost și în gimnaziu împreună, și în toți acești opt ani am fost prietene. Cred că a fost un suport reciproc enorm, mai ales că treceam amândouă prin același proces, înțelegeam amândouă dificultățile prin care treceam și toate emoțiile care au caracterizat procesul acesta. Și am încercat sa ne susținem reciproc cat am putut. Și în general despre clasă nu aș spune că este caracterizată de o competiție extremă, cred că încercăm sa ne susținem unii pe ceilalți ca să reușim toți să obținem ceea ce ne dorim.
Reporter: Deci nu ai simțit invidie din partea colegilor?

Mara Pîndaru: Nu, am primit numai suport și o bucurie generală pe care o simțim și eu și Ana când auzim de alți colegi care au fost admiși la universități de prestigiu.Reporter: Ce vei studia exact la Oxford? Strict informatică, matematică?

Mara Pîndaru: Cred că aici e cea mai mare diferență față de SUA, unde poți să îți alegi și alte domenii. În Anglia o să fie destul de focusat pe info și mate. În Anglia am aplicat pentru 4 ani și aș pleca și cu master în acești patru ani, în SUA ar fi doar Bachelor Degree.Reporter: Care este obiectivul tău? Ai un vis mai clar în acest domeniu?

Mara Pîndaru: Cred ca mereu am visat să ajung la o companie de tehnologie foarte dezvoltată, sper să se și materializeze. Nu aș spune că am una preferată…Apple, Intel.Mi-ar plăcea foarte mult, sper să se întâmple. Sunt sigură va fi ok și voi găsi drumul pe care să îl urmez.

Reporter: Asta înseamnă că te vezi peste 5 sau chiar 10 ani în altă țară?

Mara Pîndaru: Cu întorsul în țară…cred că este destul de devreme să mă gândesc, deocamdată sunt focusată pe a merge la o facultate bună și de îmi maximiza cât mai tare experiența de acolo. Dacă cumva va exista o oportunitate de a mă întoarce în țară cred că aș lua-o. O să depindă foarte mult de ce drumuri o să mi se deschidă odată ce termin facultatea. Doar că nu exclud absolut nici unul acum.

Reporter: Te-ai gândit vreodată să te întorci în România să devii chiar tu profesoară de informatică, să pregătești chiar tu elevi care să ajungă la facultăți de prestigiu?

Mara Pîndaru: Sincer nu m-am gândit niciodată la o cariera de profesoara, respect foarte mult toți profesorii, însă nu știu dacă ar fi neapărat ceva la care m-aș pricepe eu.

Reporter: Dacă ai fi ministru al Educației timp de o lună, care ar fi primele măsuri pe care le-ai implementa?

Mara Pîndaru: Primul lucru – cred că mai multă flexibilitate legată de ceea ce vrem noi să facem în liceu, pe sistemele din afară în care poți să îți alegi cursurile pe care să le urmezi semestrul viitor. La noi toată lumea face exact aceleași materii, același număr de ore pe săptămână. Ceea ce nu cred că e neapărat cel mai bun lucru pentru că fiecare are calitățile sale individuale. Dacă cineva își dorește mai multe cursuri de info, sau să facă materie mai avansată, cred că ar fi ok să existe varianta aceasta de a alege ce vrem să studiem.

În State de exemplu, putem auzi un elev zicând „semestrul ăsta iau curs de politică”, pe lângă mate și info. Mi se pare un lucru bun, să poți să îți urmezi toate pasiunile. Bineînțeles că ar trebui să existe cursuri pe care să le facă toată lumea, dar și flexibilitate.

A doua… La noi în școală avem un laborator VR unde practic se încearca sa se introducă tehnologie în actul de a învață. Avem tablete sau ochelari VR unde să poți învață despre biologie. Cred că ar trebui introdusă mai mult tehnologia în procesul de învățare în școli. Sunt atâtea lucruri care pot fi vizualizate mult mai bine astfel.

Reporter: Pentru asta trebuie și mulți bani…

Mara Pîndaru: Da, așa este. Laboratul de la noi a fost făcut strict din sponsorizări. Acum avem și noi videoproiectoare în toate clasele dotate cu Chromecast-uri, ca să poți de exemplu de pe telefon să proiectezi pe ceva. De exemplu, dacă avem un grafic mai complicat la mate, în loc să ne chinuim să îl desenăm pe tablă îl punem pe proiector și putem să ne „jucăm” pe el și se înțelegem mult mai bine.
Reporter: Profesorii s-au adaptat la asta?

Mara Pîndaru: Da. Am văzut o încercare de a folosi aceste noi facilități pe care le avem, pentru că se realizează care este beneficiul adus nouă. Și asta ar fi mai ales în contextul pandemiei, pentru că cred că ar trebui să acordăm mai mult suport profesorilor, pentru că atunci când a fost trecerea asta extraordinar de bruscă de la predatul în persoană la cel online, cred ca au fost mulți profesori care nu aveau neapărat resursele necesare pentru a face această tranziție cât mai ok și pentru dânșii și pentru noi elevii. Și cred că fi fost bine să fie mai mult suport, sau chiar resurse tehnologice.Reporter: Dacă ar fi să identifici o problemă serioasă în sistemul nostru de învățământ, una singură, principală, care ar fi?

Mara Pîndaru: Cred că legat de acea lipsă de flexibilitate pe care o avem în alegerea materiilor pe care le facem… Duce la o lipsă de individualitate în gândire, cred că suntem puțin uniformizați.
 
 
„Într-o lume ideală ai putea să mergi la examen cu ce ți se predă la școală, fără să faci meditații”
 
Reporter: Pentru tine, cât din ce ai studiat la școală, la orele de zi cu zi, te-a ajutat să ajungi la acest succes?

Mara Pîndaru: Pe lângă toate cunoștințele de care am avut nevoie, sau concursurile la care am fost și care m-au dus la a intra la universitate,cel mai important lucru a fost ca mi s-a impus un mod de a lucra, în sensul în care am învățat cat de important este să muncesc, să fac o muncă până la un anumit termen. Practic cum să muncesc și cum să învăț, practic fără aceste skill-uri nu aș fi avut nicio șansă să intru unde am intrat.

Reporter: Skill-uri pe care le-ai obținut în școală spui, de la profesorii tăi.

Mara Pîndaru: Da. Adică chiar dacă nu am folosit neapărat o cunoștință pe care o învățasem pentru un test, numai faptul că a trebuit să o învăț acea informație cred că m-a ajutat și o să mă ajute pe parcurs numai faptul că mi s-a impus un ritm de lucru, de învățare.

Reporter: Meditații ai făcut vreodată?

Mara Pîndaru: Da… Am mai avut niște ajutor, să spunem.

Reporter: Când ai simțit nevoia? Pentru olimpiade sau examene?

Mara Pîndaru: Nu pot să zic că a fost o nevoie din lipsa a ce se întâmpla la școală, că aș fi simțit că aș fi avut eu găuri în cunoștințe din cauză că nu se preda ce sau cât trebuie la școală, ci mai mult pentru lucruri externe, concursuri, dacă erau lucruri care ieșeau din materia care se preda efectiv la școală.

Reporter: Ți se pare că este o modă, copiii fac meditații pentru că toată lumea face sau este o nevoie?

Mara Pîndaru: Noi la Șaguna cred că suntem într-o situație privilegiată, în care avem niște profesori extraordinari de buni. Pentru bacalaureat sau evaluare națională nu cred că ar fi necesare niște meditații, în sensul în care cred că putem merge la examene doar cu ce ni se predă la școală sau ce ni se mai dă de lucru. Doar că nu știu dacă asta este situația în toate școlile.

Ce consider eu este că pentru a lua examenul de bacalaureat sau evaluare națională cu o notă bună nu ar trebui să fie necesar să faci meditatii, într-o lume ideală ai putea să mergi acolo cu ce ți se predă la școală și așa ar fi normal, după mine.

Reporter: Ce înseamnă pentru tine o școală bună? Are legătură cu profesorii, dotările, cu elevii care ajung să se chinuie pentru a obține rezultate pentru că școala are un anumit prestigiu?

Mara Pîndaru: Depinde de foarte multe lucruri, depinde foarte mult de profesori, de dotări, care sunt extraordinar de importante. Și da, depinde foarte mult și de elevi și care este dorința lor de a învăța, de a se implica.

Reporter: De exemplu, faptul că tu ai fost într-o școală bună și o clasă bună, ai simțit că asta a pus presiune pe tine, ai simțit că trebuie mereu să tragi și să muncești?

Mara Pîndaru: Sigur există și o presiune, care nu e neapărat exterioară, cât una interioară, de a face bine și a continua rezultatele pe care le ai. Și eu am pus destul de multă presiune pe mine și cred ca aceea a fost cea mai mare. Și sigur că există presiunea asta să menții notele pe care le ai sau rezultatele pe care le obții. Cred că există presiunea asta.

Reporter: Ai avut momente când te-ai simțit prea obosită din cauza asta?

Mara Pîndaru: Cred că toți oamenii au momente de genul acesta, când sunt copleșiți de volumul de muncă sau de câte au de făcut. Vine și oboseală cu încercarea aceasta de a păstra o continuitate în rezultate și note.
Reporter: Te-ai confruntat cu prejudecăți legate de faptul ca ești fată și studiezi informatica?

Mara Pîndaru: A fost o evoluție din punctul ăsta de vedere. Am mai primit uneori niște priviri mai întrebătoare cand spuneam că vreau să fac info, am fost intrebată dacă e ceva ce-mi doresc, nu doar dacă am eu o pasiune ci doar din faptul că sunt o fată. Ceea ce este destul de trist. Cred că ar trebui să încercăm să încurajăm nu doar fetele, pe toată lumea să își urmeze pasiunile indiferent de identitate.Reporter: Cum e viața ta în afara școlii, când nu înveți matematică și informatică? Ai timp de altceva, ce îți place sa faci?

Mara Pîndaru: Îmi place să petrec timpul cu prietenii, să ieșim prin oraș, sau să ne vedem, să discutăm. Prieteniile cele mai strânse pe care le am sunt în cadrul clasei. În rest îmi place să mă uit la seriale și filme, să mă joc cu cainele.Reporter: Îți petreci timpul pe rețelele de socializare?

Mara Pîndaru: Da, cred ca stau puțin mai mult decât ar trebui. Noi nu prea stăm așa mult pe Facebook, mai mult pe Instagram.

Reporter: Ți se pare că generația ta se confruntă cu o presiune din cauza asta, de a avea o anumită imagine în social media?

Mara Pîndaru: Da, cred că există presiune să postezi poze, să arăți într-un anumit fel, să îndeplinești un anumit standard extern, sau de a avea un anumit număr de prieteni.

Reporter: Ai spus că nu ești hotărâtă ce vei alege între Oxford și Carnegie (Mellon, din Pittsburgh – n.r.). O să te influențeze și distanța față de familie?

Mara Pîndaru: Nu e vorba doar de distanță, dar mi s-ar schimba total sistemul de suport, lumea pe care mă bazez eu zilnic, adică părinți, prieteni. Toată lumea ar fi brusc la un continent distanță. Dacă mă duc în Anglia este o comunitate de studenti romani și de foști colegi de școală care sunt acolo. Sau de colegi care sunt în Olanda. Sunt destul de sigură că o să mă influențeze, este un factor care trebuie luat în considerare.

Reporter: Dacă ar fi să răspunzi repede – care ar fi un lucru pe care vrei foarte mult să îl realizezi în viață?

Mara Pîndaru: Cred că visul tuturor este să facă ceva care să ajute lumea, nu știu exact ce, dar sper să reușesc vreodată să fac ceva care să facă…nu neapărat lumea un loc mai bine, că este deja un clișeu, dar măcar să ajute cumva lumea din jur. Dar ce mai exact, nu știu.

Din CV-ul Marei prezentat la aplicația către universități:
  • A obținut Medalia de aur în 2018 și medalia de bronz în 2019 la Turneul Internațional al Tinerilor Matematicieni (ITYM) la Paris, respectiv Barcelona.
  • În 2019 s-a clasat în primii zece la faza internațională a American Computer Science League.
  • Anul trecut a urmat o școală de vară la Universitatea Stanford unde a urmat două cursuri pe programare și matematică și a făcut și un stagiu la compania Intel în România.
  • În 2016 (clasa a șaptea) a luat locul 3 la Concursul NASA AMES Space Settlement.

De știut:

  • Tot mai mulți studenți români studiază la Oxford, fiind una dintre cele mai mari comunități de studenți europeni, aproximativ la egalitate cu cea a Poloniei. Potrivit site-ului universității, dacă în 2010 erau doar 28 de români admiși la nivel de licență, numărul acestora a ajuns zece ani mai târziu, în 2020, la 155. (statisticile pentru 2021 nu sunt disponibile încă).
  • Costul anual la universitățile din Anglia a crescut foarte mult după Brexit. La Oxford, până în anul universitar 2020-2021 inclusiv, costul de școlarizare era de circa 9 mii de lire sterline pentru studenții din UE, iar guvernul britanic putea acorda împrumut pentru întreaga sumă, care se deducea ulterior din salariul studentului. Începând cu 2021, costul anual poate ajunge și la 37 mii lire sterline, iar posibilitatea creditului guvernamental a dispărut.
  • Universitatea Oxford oferă câteva burse de tip ajutor financiar pentru studenții din Marea Britanie provenind din familii cu venituri mici și câteva burse punctuale pentru studenți din anumite state sau provincii oferite pe același considerent, al nevoii studentului de a își acoperi costurile.
  • Studenții români se pot încadra la bursa Palgrave Brown, oferită, potrivit descrierii, „studenților din anumite state din Europa de Est care au nevoie de sprijin financiar”. Este vorba de o bursă parțială care se acordă „acelor studenți pentru care această bursă va face cea mai semnificativă diferență în a-și permite să studieze la Oxford”. Ea se acord însă unui singur student.
  • Săptămâna viitoare vom publica interviul cu Ana-Maria Pelin, colegă de clasă cu Mara la „Andrei Șaguna”, admisă la Oxford la inginerie aerospațială, care anul trecut a luat premiul I la concursul Nasa Space Settlement
Publicitate
Citește mai mult

Fapt divers

FOTO / 44 de ani de la cea mai mare tragedie montană din România. 23 de elevi și profesori au fost ucişi de o avalanşă, la Bâlea

Redactia Brasov

Publicat

pe

Au trecut 44 de ani de la cea mai mare tragedie montană din istoria României, în care au murit 23 de elevi și profesori în urma unei avalanșe la Bâlea Lac.

Elevi și profesori de la Școala Germană din Sibiu se aflau într-o tabără de schi la Bâlea Lac, în vacanța de primăvară din 1977. Tragedia a avut loc chiar în ultima zi, pe 17 aprilie.

Publicitate

Ninsese mult în ultimele zile și, împreună cu profesorii lor, au ieșit să mai facă câteva ture cu schiurile înainte de plecare, însă o greșeală care avea să îi coste viața. Stratul gros de zăpadă proaspătă a pornit la vale sub greutatea lor şi toţi au fost înghiţiţi de avalanşă: 16 copii şi şapte adulţi.

Cadavrele multora dintre ei au fost scoase din apa îngheţată a lacului abia luni şi marţi, tragedia având loc într-o duminică. Ceaţa şi viscolul au întârziat sosirea ajutoarelor. Abia a doua zi a început căutarea victimelor.

Publicitate

Unele victime au fost găsite pe mal, altele au fost trase afară din lac. Acolo au fost împinse de forţa zăpezii.

Cadavrele au fost coborâte cu telecabina până jos, la Bâlea Cascadă, şi de acolo duse la morga din Sibiu. Părinţii copiilor, strânşi la Bâlea Cascadă, n-au fost lăsaţi să urce.

Publicitate

Autoritățile comuniste de la acea vreme au încercat să ascundă tragedia.

În memoria celor 23 de victime ale avalanşei, pe o stȃncă aflată mai sus de Cabana Bȃlea Lac, a fost amplasată o placă cu numele şi vȃrsta celor dispăruţi.

Zona de la Bâlea Lac este una periculoasă pentru turiști. În acest moment, acolo, stratul de zăpadă este de aproximativ trei metri, deși suntem la jumătatea lunii aprilie și ne pregătim de Paște.

Publicitate

Riscul de avalanșă se menţine la gradul 3 din 5. Ninsorile din ultimele zile s-au depus în plăci instabile, care o pot lua oricând la vale, declanşând avalanşe.

Salvatorii montani îi sfătuiesc pe turişti să vină bine echipaţi. Toate traseele aflate în zona superioară cabanelor din Făgăraş rămân închise.

Publicitate
Citește mai mult

Fapt divers

Peste 15.000 de semnături în mai puțin de 24 ore pentru susținerea medicului Andreea Moldovan la conducerea Ministerului Sănătății

Redactia Brasov

Publicat

pe

Petiţia prin care se cere ca Andreea Moldovan să preia conducerea Ministerului Sănătăţii a adunat peste 15.000 de semnături în mai puțin de 24 ore. Petiţia a fost postată pe platforma Declic.

Publicitate

„Semnatarii prezentei petiţii vă solicită nominalizarea, din partea partidului Dvs., a doctorului epidemiolog Andreea Moldovan ca Ministru al Sănătăţii. Domnia-sa este un expert în domeniul medical adecvat pentru gestionarea pandemiei, deţine cunoştinţele profesionale potrivite şi onestitatea de a le implementa indiferent de presiunile politic-populiste exercitate asupra Ministerului.

De ce este important?

Publicitate

În criza actuală, un profesionist neimplicat în bătălia pentru putere este omul cel mai nimerit pentru a conduce acest minister-cheie. Deciziile orientate nu după ştiinţă, date, cifre şi raţiune, ci după interesele de moment ale oamenilor politici sunt cele care ne-au adus în situaţia-limită actuală. Soluţia este revenirea la profesionalism.” au postat iniţiatorii petiţiei.

Oamenii care semnează petiția susţin demersurile medicului din Braşov şi spun că lucrurile pe care ea le-a făcut atât timp cât a fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii au fost foarte bune, astfel aceștia și-ar dori ca activitatea medicului la Minister să continue.

Publicitate

Deocamdată în alianţa USR PLUS nu s-a decis cine va fi viitorul ministru în Sănătăţii.

Un sondaj pe acest subiect a fost realizat şi de Lucian Mîndruţă pe pagina personală de Facebook. Cu toate că au avut mai multe opţiuni de vot, şi aici Andreea Moldovan a câştigat detaşat cu 411 voturi, din cele 1.000 exprimate.

„Dincolo de toate, eroina zilei de azi e doamna Andreea Moldovan. Ea s-a strecurat, se pare, şi în inimile cititorilor mei, care au votat-o azi, la mare distanţă, ca potrivită pentru a fi propusă de USR în funcţia de ministru al sănătătii. Chiar înaintea lui VV, în ipoteza că ar putea fi re-propus de colegii lui.”, a notat ieri Lucian Mîndruţă, alături de poza cu rezultatele votului.

Publicitate

Sondaj Lucian Mindruta

Publicitate
Citește mai mult
Publicitate
Publicitate

De Interes

>