Polițistul brașovean a anunțat pe Facebook apariția noii sale cărți, „Pădurea”. Aceasta este a patra carte publicată de Marian Godină.

„În misiune cu Marian”, „Flash-uri din sens opus” și „Pablo, the alpaca” sunt alte cărți apărute în ultimii ani sub semnătură lui Godină.

„Noua mea carte, „Pădurea”, a sosit azi de la tipografie și am început expedierile.
Până pe 8 martie o puteți comanda cu semnătură de pe www.curteaveche.ro/p/pădurea”, a scris Marian Godina pe Facebook.

Prima copie i-a fost trimisă cu dedicație lui Liviu Dragnea, pe adresa penitenciarului Rahova.

„Domnului Liviu Dragnea, pentru a vă trece timpul mai repede!

Cartea e inspirată din vremurile în care Teleormanul nu avea nicio librărie și e pentru toate vârstele, deci i-o puteți da și Irieni.

Cu drag,

Marian Godină” a fost dedicația lui Godină pentru fostul lider PSD.

Când vine vorba de infrastructură România este un dezastru. Investițiile realizate de-a lungul timpului în căile ferate, autostrăzi și șosele au fost minime spre deloc. Cam tot ceea ce s-a realizat în această țară a fost făcut înainte de Revoluție.

România ocupă un loc codaş în Europa în privinţa tunelurilor rutiere şi feroviare. Între anii 1924 – 1929 a fost realizat cel mai mare tunel din țară.

Tunelul Teliu de pe calea ferată Hărman – Întorsura Buzăului este cel mai lung tunel de cale ferată din România, situat pe raza comunei Teliu, judeţul Braşov. Lucrarea are o lungime de 4.369,5 m şi este prevăzut pentru cale dublă, electrificată.

A fost construit de firma germană Julius Berger și poartă numele pârâului Teliu, pe valea căruia trece linia ferată. Calea ferată a fost inaugurată oficial la 25 iunie 1931, cu toate că era un proiect mai vechi care avea ca scop realizarea unei căi ferate care să asigure legătura Braşovului cu Buzăul, traversând Carpaţii. Pe partea moldoveană se realizase încă din anul 1909 o cale ferată între Buzău şi Nehoiaş.

Infrastructura rutieră, la pământ

România mai are tuneluri care merită luate în evidență, însă suntem departe de Europa. În localitatea Tălăşmani, la limita dintre judeţele Galaţi şi Vaslui, se găseşte al doilea tunel ca lungime din România. Tunelul de la Tălăşmani are lungimea de 3.330 metri.
Cel mai lung tunel rutier din ţară este Capra-Bâlea de pe Transfăgărăşan, care se întinde pe o distanţă de 884 de metri şi a fost construit în 1972.

După ani buni în care nu se construit nimic, autoritățile au în lucru realizarea unui nou tunel, cu o lungime de aproape trei kilometri, care urmează a fi făcut pe traseul din Sălaj al Autostrăzii Transilvania. Are o valoare estimată de peste un miliard de lei, iar pentru construcția sa au fost depuse luna trecută 12 oferte din partea mai multor firme din China, Turcia și Europa.

Dacia D6 Estafette a fost una dintre cele mai rare Dacii. Mașina a fost un model exclusivist produs în doar 642 de unități, pe durata a patru ani. De fapt, Dacia D6 Estafette a fost o asamblare în sistem CKD a modelului francez Renault Estafette. Modelul românesc are o poveste uimitoare și, se spune, că ar fi fost interzis pentru că nu era pe placul Elenei Ceaușescu.

Dacia D6 Estafette a fost asamblată în România între anii 1975 și 1978 și au fost realizate 642 de exemplare. 176 de unități în anul 1975, 49 în 1976, 371 în 1977 și 4 în 1978. Automobilul avea același motor ca Dacia 1300, diferența era doar în ceea ce privește caroseria. Sistemul de frânare de pe puntea spate, dar și anvelopele, tapiteria și geamurile au fost produse la noi în România. Doar pompa de apă și carcasa filtrului de aer nu erau produse în țara noastră.

Modelul a fost catalogat încă de la început ca fiind ”diferit” și un pic cam excentric. De fapt, Dacia D6 Estafette era genul de automobil dedicat hipioților sau celor care voiau să-și trăiască viața ”altfel”. Exact cum s-a întâmplat în cazul Volkswagen Transporter.

Dacia D6 Estafette nu a fost deloc pe placul autorităților comuniste care păreau că pierd controlul lăsând la vânzare astfel de automobile. În plus, comuniștii nu-și doreau ca oamenii să-și trăiască viața într-un mod prea ”libertin”. Se spune că Elena Ceaușescu a fost cea care ar fi dat dispoziție ca automobilul să nu fie vândut cetățenilor. Așadar, aproape toate modelele D6 Estafette care au fost produse au fost date în folosință institutiilor de stat. Cele mai multe modele Dacia D6 Estafette le-au primit angajații Poștei Române.

Câțiva ani mai târziu, Uzina Autobuzul din Capitală a încercat echiparea unei caroserii TV (Tudor Vladimirescu) cu mecanica Estafette, proiectul fiind catalogat drept un eșec.

Câte exemplare Dacia D6 Estafette mai sunt ”în viață”?

Astăzi, pot fi numărate pe degetele de la o mână numărul de mașini Dacia D6 Estafette iar în România mai există doar una funcțională, cea a unui brașovean. La ediția a IX-a a evenimentului ”Întâlnire Dacia Clasic”, care a avut loc în anul 2017, a participat un astfel de model. Dacia D6 Estafette s-a păstrat foarte bine și este înmatriculată în Brașov. ”Vreo trei ani de zile am căutat această mașină până acum cumpărat-o. Partea mecanică nu este complicată, probleme am avut cu partea de tinichigerie”, avea să declare pentru Mașinistul. Dudi Levente, proprietarul celei mai rare Dacii din România. Dat fiind că automobilul este extrem de valoros, Dudi Levente a mai cumpărat un model doar pentru piesele de schimb.

Link

Embed

Copy and paste this HTML code into your webpage to embed.