Când se vorbește despre învățămînt de perfomanță, despre școli de elită, trebuie avut în vedere faptul că rezultate excepționale se obțin numai dacă cei doi actori importanți profesorul și elevul se implică cu dăruire și își doresc să aibă rezultate deosebite.
Din perspectiva filosofică, educația este o componentă a existenței, în speță, a existenței socio-umane, un proces în desfășurare, un dat nemijlocit, intrinsec al acestei existențe, un fenomen antic ce ființează în cadrul sistemului social, care nu se ,,topește” în conținutul celorlalte elemente ale sistemului, ci se implică activ în transformarea și evoluția lor, având, totodată, o relativă autonomie prin funcțiile specifice pe care le îndeplinește.
Dintotdeauna educația a avut ca una dintre ținte: PERFORMANȚA
Rezultatele de la absolvirea ciclurilor școlare, precum și cele obținute la olimpiadele școlare, mai ales cele de vârf, evidențiază performanța. Este evident că, la obținerea acestor rezultate, participă atât elevul, cu disponibilitatea și dorința sa totală, cât și profesorul, cu dăruirea sa totală.
Atât unul, cât și celălalt ar trebui să aibă câteva calități, pentru a îndeplini anumite funcții, care să ducă la obținerea rezultatelor de performanță. Să amintim mai întâi câteva dintre calitățile și funcțiile profesorului, necesare obținerii performanței.
Pe lângă o pregătire de excepție în specialitate și o vastă cultură, profesorul ar trebui să se dovedească:
– profesorul creator de curriculum, care creează situații de învățare, pornind de la programele școlare și care dezvoltă programele școlare, mediind, totodată, relația elevului cu sursele de învățare specifice disciplinei;
– profesorul ca expert al actului de predare-învățare, care ia decizii privitoare la tot ce se întâmplă în procesul de învățământ;
– profesorul consilier, care încurajază stilurile și parcursurile individuale de învățare, susținând dezvoltarea aptitudinilor personale și care oferă instrumente de autocunoaștere, îndrumând elevul către viața profesională;
– profesorul – agent motivator, care declanșază și întreține interesul elevilor, curiozitatea și dorința lor pentru activitatea de învățare;
– profesorul ca lider ce conduce un grup de elevi, exercitându-și puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici; el este prietenul și confidentul elevilor, sprjin în ameliorarea stărilor de anxietate, substitut al părinților, exigent ori de câte ori trebuie cu elevii;
– profesorul moderator, care moderează relațiile dintre elevi din perspectiva comunicării și comportamentului civic;
– profesorul evaluator, care propune criterii de evaluare, monitorizează operații de evaluarea produselor activității, proiectează demersuri diagnostice;
– profesorul ca model, care se comportă exemplar în acțiunea de proiectare, structurare și valorificare a curriculumului, prin întreaga-i personalitate; el este exemplu pozitiv pentru elev;
– profesorul ca manager, care supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalți profesori, cu părinții, cu ceilalți factori ce pot participa la educație și ia toate măsurile pentru menținerea ordinii în clasă;
– profesorul – partener al elevului, care colaborează cu fiecare elev și cu grupul de elevi, pentru realizarea demersului didactic, cu părinții și alți factori educaționali, pentru a armoniza educația formală cu cea nonformală și informală.
Un profesor cu asemenea calități va fi unul de prformanță prin performanța elevilor săi.
Săptămâna viitoare mă voi referi la calităţile elevilor de performanţă.
foto: pedagoteca. ro
and then 