Eduard Grosu, singurul ciclist profesionist din România: „În ultimii 8 ani, performanțele pe care le-am adus pentru România au fost pe banii echipelor mele de club din Franța și Italia”

„Ciclismul românesc, după Revoluție și până în 2015, a fost într-un colaps”. Sunt vorbele amare ale lui Eduard Grosu, singurul ciclist profesionist din România și reprezentantul nostru la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Prezent în studioul Interviurilor brasov.net – De vorbă despre tine, Edi ne-a făcut o mărturisire tare dureroasă: în ultimii 8 ani, toate punctele pe care le-a adus României au fost pe banii echipelor sale de club din Franța și Italia.

Eduard Grosu face ciclism de 25 de ani, de când avea 3 ani. În acest sfert de secol, a primit de la statul roman doar 3 indemnizații a câte 3500 RON. Adică undeva la 2000 de euro, în contextul în care doar o bicicletă costă 12.000 de euro. Și, din păcate, cam acesta este nivelul la care se poartă discuțiile când vine vorba despre susținerea sportului românesc de performanță în general, nu doar în ceea ce privește ciclismul.

De ce se întâmplă asta? Ei bine, pentru că, evident, nu sunt bani. Dar de ce nu sunt bani?

Edi crede că totul începe de jos, de la copii și părinții lor, care în loc să-i împingă de la spate către mișcare, le obțin de la medicii de familie adeverințe care îi scutesc de orele de educație fizică, și așa puține, care se fac în școală.

Mai mult decât atât, neavând nici măcar o școală sportivă în toată țara, copiii nu cresc cu acea cultură a sportului care să îi împingă pe de o parte să facă și ei mișcare, iar pe de alta să consume sport din punctul de vedere al marketingului – fotografii cu atograf ale sportivilor, diverse accesorii cu numele acestora etc., așa cum se întâmplă în alte țări. Așadar, în România, sportul nu vinde. Și pentru că nu vinde, nu primește. Nici de la stat, nici de la sponsori, care sunt dispuși să facă investiții doar atunci când ROI-ul (Return Of Investment) este pe plus.

Ce e de făcut? Clar peste noapte nu se poate rezolva problema. Este nevoie de strategii pe termen lung, de răbdare, dar mai ales de partneriate între mediul privat (care are bani), stat (care are puterea reglementărilor legale și administrative) și mass-media (care au puterea de a promova și încuraja toți actorii implicați) pentru a pune piatra de temelie a dezvoltării sportului românesc. Pentru că, dincolo de performanță, sportul înseamnă, înainte de toate, sănătate și o dezvoltare armonioasă a copilului, atât fizică, cât și comportamentală.

Vezi mai jos interviul complet!