Dispariţia stadioanelor de fotbal din Braşov

Publicitate

Astăzi voi aborda o problemă extrem de spinoasă, şi anume cea a stadioanelor unde echipele braşovene – foarte multe la număr – îşi disputau meciurile de fotbal, fiind arhipline la cele mai multe dintre jocuri.

Publicitate

Cu ani în urmă, întreprinderile din Braşov aveau o echipă de fotbal şi un stadion pe care le subvenţionau şi ingrijeau. O dată cu prăbuşirea vechiului sistem au dispărut atât echipele, cât şi stadioanele.

Braşovenii care iubeau acest sport s-au îmbătat cu apă rece crezând că unele dintre echipe se vor reînfiinţa, iar în locurile stadioanelor dispărute vor apărea altele noi, moderne. Speranţe erau, pentru că cei care se aflau la putere făceau promisiuni „în stânga şi-n dreapta”, dar cu trecerea anilor noi am rămas doar cu dispariţia arenelor şi cu promisiunile.

Dar să vedem concret ce s-a întâmplat. Primul care a fost „pus la pământ” a fost Stadionul Municipal, în urmă cu 12-14 ani, iar de atunci tragem nădejdea că în locul lui se va construi unul ultramodern, de 5 stele, la standarde europene. Locul unde a vieţuit bătrâna arenă a fost nivelat, ulterior acolo desfăşurându-se diferite evenimente „culturale”.

Acum au schimbat planul şi au anunţat că în locul Stadionului Municipal se va ridica o sală polivalentă de 13.000 de locuri. Lumea aştepta, iar sub presiune, la un moment dat, s-au făcut că încep lucrările, dar din anumite motive acestea au fost sistate repede, iar constructorul şi-a luat „jucăriile” şi a plecat, probabil avea alte lucrări mai importante de făcut. Locul este în continuare pustiu, iar copiii în jurul vârstei de 14 ani nici nu ştiu că acolo a existat cel mai mare stadion al Braşovului.

Al doilea stadion „ras pe jumătate” a fost Metromul, stadion pe care am antrenat pentru 8 ani fără întrerupere. S-a dărâmat tribuna unde erau vestiarele, baza de refacere, magazia şi popicăria dotată cu aparatură modernă. Şi ce s-a făcut în loc? Au plasat 4 stâlpi de beton pe fostul teren de zgură, care au stat zvelţi în soare şi ninsoare cam 9 ani. Şi acolo în fiecare an se mai adaugă câte o vergea metalică.

Aşa-zisul Campus este departe de a deveni realitate şi în acest fel a rămas doar suprafaţa de joc, care nu s-a putut desfiinţa pentru că trebuia făcută alta în loc.

Următorul la rând este ICIM-ul. Un stadion care nici acum nu se ştie al cui este, adică cine este proprietar de drept. A fost deposedat Neculaie de tot ce începuse să construiască acolo şi a început o bâjbâială caraghioasă cu evaluarea şi dreptul de proprietate. Este într-o paragină avansată şi ruşinoasă în acelaşi timp.

Trecem acum în partea de Est a oraşului, unde a existat o dată cel mai mare stadion al Braşovului, vorbesc până la apariţia Stadionului Silviu Ploieşteanu. Mă refer la Stadionul  Tractorul, devenit ulterior Forex, care şi-a găsit şi el sfârşitul o dată cu sala de sport, fiind demolate fără să se ştie prea clar în ce condiţii. Se zice că în acest caz, pentru a respecta legea cât de cât, s-a construit Complexul Campo Verde de la Ghimbav, foarte arătos de altfel.

Şi uite aşa, pe stadionul unde s-au duelat giganţii Di Stefano şi Niki Pescaru, în loc să vedem fotbal, o să mergem la cumpărături pentru că în Braşov super-marketurile au susţinere.

A venit rândul Stadionului Carpaţi – al fostei întreprinderi de 8.000 de braşoveni cunoscută sub numele de Uzina 2 – care a fost „culcat” de curând la pământ cu promisiunea că se va face altul „mai trainic şi mai frumos”. Sunt chiar curios dacă se vor dovedi la fel de zeloşi cu construcţiile cum sunt cu demolările, deşi sunt cam sceptic.

A rămas în picioare un singur stadion, Tineretului-Silviu Ploieşteanu, încărcat de glorie fotbalistică pe al cărui gazon au evoluat generaţii şi generaţii de fotbalişti care au încântat privirile şi sufletele braşovenilor zeci de ani de zile.

Ne întrebăm mereu cine este de vină? Eu îndrăznesc, cu scuzele de rigoare, să spun că principalii vinovaţi suntem noi braşovenii, noi cei care am fost şi suntem în fenomen, nu am făcut nimic pentru a încerca să remediem nedreptatea făcută şi în acest moment susţinătorii fotbalului braşovean au devenit amorfi, dezinteresaţi.

Probabil că în curând va cădea şi ultimul bastion, Stadionul Silviu Ploieşteanu, şi dacă, prin absurd, se va construi altul până la finalul secolului 21, propun să i se dea numele lui Nae Pescaru!