Diagnostic grav pentru braşoveanul Radu Almășan, solistul trupei Bosquito: „Mi-a căzut cerul în cap”

Radu Almășan e veselia întruchipată pe scenă și în clipurile sale. Cu toate acestea, de o vreme, artistul de 43 de ani nu prea mai are motive să zâmbească. A primit un diagnostic dur pentru orice vârstă.

Solistul trupei Bosquito a fost dintotdeauna discret în ceea ce privește viața personală. N-o pune pe tapet, nu o afișează și rar participă la evenimente mondene. Și totuși, invitat în cadrul podcastului „Vreau să știu”, acesta a s-a referit la un moment delicat din viața personală.

Artistul a povestit că medicii i-au descoperit niște probleme congenitale la inimă.

„Când am fost la vizita medicală, mi-a căzut cerul în cap pentru că mi-au descoperit niște probleme congenitale la inimă. Mi-au spus că nu se poate sub nicio formă cu sport sau alte chestii și în momentul ăla s-a rupt ceva”, a declarat Radu Almășan în cadrul podcastului „Vreau să știu”.

Pe lângă trupa Bosquito, Radu Almășan (născut la 10 noiembrie 1980, în Brașov, este și membru fondator al trupei de rock alternativ american Madame Hooligan. De altfel, el a și stat o perioadă în America.

Referindu-se la perioada șederii sale în SUA, iată ce spunea artistul în 2014, într-un interviu acordat Ziare.com: ”Anii petrecuți acolo mi-au lăsat amintiri fantastice. Dar la un moment dat a devenit foarte frustrant.

După câțiva ani în care totul a mers într-o direcție ascendentă, am început să avem probleme cu serviciul lor de imigrări. Mi-au revocat dreptul de a lucra, invocând un motiv fals. Ceea ce se putea dovedi cu o simplă hârtie în fața unui ofițer vamal, de fapt a necesitat un proces de tribunal care a durat doi ani. L-am câștigat, dar cei doi ani în care nu am avut dreptul să cant m-au costat trupa.

Deci acesta este gustul amar: un sistem social defectuos în care oamenii sunt tratați că niște vâslași de galeră. Ei nu știu încotro merge galera, dar ei vâslesc zâmbind, pentru că asta li s-a spus să facă. Cândva se vor trezi. Îmi doresc din tot sufletul să prind și eu acea zi”.

Tot atunci, vorbea și despre mentalitatea americanilor, pe care a cunoscut-o bine: ”Sunt prea obedienți, acceptă prea ușor autoritatea și s-au obișnuit să-i lase pe alții să gândească pentru ei.

Oamenii obișnuiți sunt de aur, au inimi mari cât continentul lor. Sunt săritori, respectuoși și au o mare dragoste pentru artă, dar nu le este foarte clar cine sunt și ce pot face cu viața lor.

De multe ori se mulțumesc cu mult mai puțin decât merită. Acum 150 de ani americanii cucereau vestul traversând continentul către necunoscut cu familiile lor cocoțate în căruțe. Prin deșerturi, munți, printre indieni și animale sălbatice.

Acei pioneri întreprinzători, curajoși sunt eroii mei. Acela era spiritul Americii. Acum au devenit comozi și lași. Ca să le fie bine, pe moment închid ochii la tot sistemul social din jur”.