Câți oameni avea, de fapt, Securitatea lui Ceaușescu. CNSAS publică cifrele din 1988

Publicitate

Câți oameni avea Securitatea lui Nicolae Ceaușescu cu puțin mai mult de un an înainte de Revoluția din 1989? Documentele aflate în arhiva CNSAS arată că Departamentul Securității Statului avea, la 24 septembrie 1988, un efectiv total de 14.629 de angajați. Cifrele oferă o imagine detaliată asupra modului în care era organizat aparatul represiv al regimului comunist, de la structurile centrale din București și trupele de securitate până la inspectoratele județene.

Publicitate

Documentele prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) sunt datate 24 septembrie 1988 și se află în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40 – Cabinet Iulian Vlad, ultimul șef al Departamentului Securității Statului.

Pentru obținerea unei imagini complete asupra efectivelor DSS la finalul regimului comunist, datele din cele două tabele existente în documentație trebuie coroborate. Rezultatul este un total de 14.629 de angajați.

În această cifră este inclus și personalul muncitor civil, estimat la aproximativ 1.200 de persoane, care nu avea grad militar.

Cum era împărțită Securitatea în 1988

Din punct de vedere geografic și operațional, Departamentul Securității Statului era împărțit în trei mari componente: aparatul central din București, Trupele de Securitate și aparatul teritorial.

Distribuția era următoarea:

• Aparatul central al DSS – 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din total;
• Trupele de Securitate – 2.737 de cadre, reprezentând 18,71%;
• Aparatul teritorial – 5.869 de cadre, reprezentând 40,12%.

Aparatul central concentra principalele structuri informative, operative, tehnice și de analiză ale Securității. Aici erau gestionate marile operațiuni de spionaj și contraspionaj, filajul centralizat și interceptările la nivel național.

Printre cele mai numeroase structuri se aflau Direcția a IV-a de Contrainformații Militare, cu 1.022 de cadre, și Unitatea Specială „F”, responsabilă de filaj, observație stradală și investigații, cu 745 de angajați.

USLA – Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă avea 772 de cadre.

Trupele de Securitate: 2.737 de cadre

A doua componentă importantă era reprezentată de Trupele de Securitate, care aveau un efectiv de 2.737 de cadre.

Structura era militarizată și includea unități dislocate în diferite zone ale țării. Acestea aveau atribuții legate de paza unor obiective speciale și intervenția în situații considerate de regim drept amenințări la adresa ordinii publice sau securității statului.

Deși comandamentul era la București, unitățile de trupe erau distribuite pe teritoriul țării, inclusiv în centre importante precum Cluj, Timișoara sau Ploiești.

Aproape 5.900 de oameni în structurile teritoriale

Aparatul teritorial al Securității număra 5.869 de cadre, reprezentând 40,12% din efectivul total.

Acesta era format din structurile de securitate din cele 40 de județe și din Securitatea Municipiului București (S.M.B.).

S.M.B. avea un efectiv de 557 de cadre, fiind cea mai numeroasă structură teritorială.

Restul de 5.312 cadre erau repartizate în inspectoratele județene. Efectivele diferă semnificativ de la un județ la altul, în funcție de importanța economică, strategică, demografică sau geografică a fiecărei zone.

Filajul și interceptările, structuri importante ale aparatului

Documentele oferă și o imagine asupra principalelor linii operative ale Securității.

Direcția I, responsabilă de informațiile interne și de supravegherea populației din perspectiva conformării ideologice, avea 103 angajați în structura centrală.

Direcția a II-a, axată pe contrainformațiile din sectoarele economice, avea 152 de angajați la centru. Activitatea sa viza obiective economice strategice, ministere, întreprinderi și alte structuri economice.

Direcția a III-a, specializată în contraspionaj, avea 213 angajați în structura centrală și urmărea, între altele, activitatea reprezentanțelor străine și a rețelelor de spionaj extern.

O structură importantă era Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptări și ascultări, care avea 466 de angajați.

Unitatea Specială „F”, dedicată filajului, observației stradale și investigațiilor, avea 745 de cadre.

O altă componentă era Unitatea Specială „S”, responsabilă de controlul corespondenței – scrisori, colete și alte trimiteri poștale interne și internaționale. La nivel central, această structură avea 356 de angajați.

Aproximativ 1.200 de angajați civili

În totalul de 14.629 de angajați erau incluși și aproximativ 1.200 de muncitori civili, fără grad militar.

Aceștia asigurau o gamă largă de activități necesare funcționării aparatului. Printre acestea se numărau activitățile din atelierele de producție și întreținere, reparațiile echipamentelor tehnice, logistica, transportul, întreținerea clădirilor și depozitelor, telecomunicațiile, construcțiile, activitățile din gospodăriile anexe și tipografie.

De asemenea, personalul civil includea persoane care desfășurau activități de secretariat, precum dactilografe și secretare.

Câte femei lucrau în Securitate

Datele din documentele CNSAS permit și o analiză a structurii de gen a aparatului.

La 24 septembrie 1988, în Departamentul Securității Statului erau încadrate 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaților.

Distribuția acestora era următoarea:

• Aparatul central – 954 de femei, adică 15,83% din efective;
• Trupele de Securitate – 254 de femei, adică 9,28%;
• Structurile teritoriale – 1.089 de femei, adică 18,55%.

În ansamblu, bărbații reprezentau 84,30% din efectivele DSS.

Diferența era și mai vizibilă în ceea ce privește funcțiile de conducere. La nivel național, doar 22 de femei ocupau asemenea funcții: 11 în aparatul central și 11 în structurile teritoriale.

În aparatul central, din cele 954 de femei, 11 aveau funcții de conducere, reprezentând 1,15%. În structurile teritoriale, 11 din cele 1.089 de femei ocupau asemenea funcții, respectiv 1,01%.

În Trupele de Securitate, niciuna dintre cele 254 de femei încadrate nu ocupa o funcție de conducere.

Constanța, Timiș și Prahova, printre cele mai mari structuri județene

Efectivele inspectoratelor județene variau considerabil.

Pe primul loc se afla Securitatea Municipiului București, cu 557 de cadre.

Dintre județe, cele mai numeroase structuri erau:

• Constanța – 285 de cadre, dintre care 50 de femei;
• Timiș – 271, dintre care 49 de femei;
• Prahova – 261, dintre care 39 de femei;
• Cluj – 251, dintre care 45 de femei;
• Brașov – 212, dintre care 34 de femei.

Urmau județele Dolj, cu 198 de cadre, Hunedoara, cu 184, Iași, cu 182, Bihor, cu 169, Mureș, cu 165, Argeș, cu 161, Suceava și Galați, cu câte 156, Arad, cu 154, Sibiu, cu 144 și Maramureș, cu 134.

Județele cu efective mai mici

În categoria județelor cu efective cuprinse între 95 și 129 de cadre se aflau:

• Caraș-Severin – 128;
• Neamț – 122;
• Buzău – 114;
• Dâmbovița – 112;
• Mehedinți – 109;
• Brăila – 108;
• Olt – 106;
• Alba – 105;
• Vâlcea – 104;
• Teleorman – 102;
• Gorj – 98;
• Vaslui – 98;
• Satu Mare – 96.

Sub pragul de 95 de cadre se aflau Tulcea – 94, Botoșani – 93, Vrancea – 91, Harghita – 91, Bistrița-Năsăud – 82, Giurgiu – 81, Călărași – 78, Ialomița – 76, Sălaj – 76 și Covasna – 73.

Covasna avea, potrivit acestor date, cel mai mic efectiv al unui inspectorat județean de securitate.

Securitatea în cifre, cu un an înainte de Revoluție

Documentele datate 24 septembrie 1988 oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii Departamentului Securității Statului în ultimul an al regimului Nicolae Ceaușescu.

14.629 de angajați erau repartizați între aparatul central, Trupele de Securitate și structurile teritoriale. În interiorul acestui aparat funcționau structuri specializate în informații interne, contrainformații economice și militare, contraspionaj, filaj, interceptări și controlul corespondenței.

Datele arată, totodată, o structură puternic dominată numeric de bărbați și o prezență redusă a femeilor în funcțiile de conducere.

Potrivit CNSAS, imaginea de ansamblu rezultă din coroborarea celor două tabele din arhivă, documentele originale fiind păstrate în fondul Cabinetului Iulian Vlad.

Sursa: CNSAS / documente din fondul Cabinetului Iulian Vlad