Connect with us

Cultural

Braşovul, primul oraş din Transilvania unde a fost proiectat un film, la doar un an de la premiera mondială de la Paris din 1895

Redactia

Publicat

pe

Prima proiecţie de film de la Braşov a avut loc în 5 decembrie 1896, la Vila Kertsch

Primul oraş din Transilvania în care a fost difuzat un film a fost Braşovul. La doar un an de la prima proiecţie cinematografică mondială din decembrie 1895, de la Paris, şi şapte luni de premiera românească, mai 1896, braşovenii au avut privilegiul de a vedea peliculele lui Lumiere.

Publicitate

Potrivit documentelor vechi, prima proiecţie de film de la Braşov, şi totodată din Transilvania, a avut loc în 5 decembrie 1896, la Vila Kertsch. Evenimentul se petrecea la numai şapte luni de la premiera Românească, când, la Bucureşti, a fost proiectat primul film din România.

La Vila Kertsch din Braşov aveau loc evenimentele culturale ale vremii. Din păcate, clădirea a fost grav avariată la bombardamentul american din 1944, din ziua de Paşti, iar în 1970 a fost demolată în totalitate, în locul ei construindu-se Modarom-ul.

Publicitate

„În anul 1896 cinematograful pătrunde în sălile de spectacol braşovene sub numele de «fotoplasticum». Atracţia pentru lumea de pe ecran face ca peste doi ani, în 1898, sub Tâmpa, să existe cinematograful lui Conto, «Apollo-Bioscop», în care rulau două scurt-metraje ale lui Lumiere, iar în anul 1901 să se construiască o hală de spectacole din lemn, pentru cinematograf, în Promenada de jos”, se arară în cartea „Cronică de Braşov”, a lui Dan Pavalache.

Potrivit publicaţiei „Kronstädter Zeitung“, din 7 decembrie 1896, în filmele proiectate în Villa Kertsch braşovenii erau fascinaţi de „evoluţia unei dansatoare, o cântăreaţă populară, un dansator pe sârmă, doi acrobaţi, o imagine stradală pariziană plină de viaţă, de o limpezime minunată, şi anume autotaxiuri şi biciclişti circulând, lume ieşită la plimbare şi, în încheiere, imaginea reuşită a unui tren rapid intrând în gară.“

Publicitate

Primele filme cu şi despre Braşov

Privită cu scepticism la început, arta cinematografică a explodat la Braşov. Deşi rulau aceleaşi filme, spectatorii nu se săturau să vadă peliculele lui Lumiere. Până la construirea celor două pavilioane pentru proiecţiile de filme au mai fost câteva tentative de localizare a acestei arte noi.

Pentru că riscau să se plictisească de aceleaşi imagini, braşovenii au început să producă filme inedite despre oraşul lor. Primele filme realizate despre oraşul de la poalele Tâmpei au fost despre Cetele Junilor. Primele filme cu Braşovul au fost realizate în anul 1908. Nu s-a păstrat absolut nimic în arhiva cinematografică românească. Cele mai multe filme erau despre Junii Braşovului, care se păstrează doar în arhivele din afara ţării. Este posibil ca oraşul să fi fost filmat mult mai devreme, la începtul secolului, pentru că era un loc interesant, care atrăgea, dar nu există niciun fel de documente care să ateste acest lucru.

Publicitate

Potrivit istoricilor filmul cel mai vechi despre oraşul Braşov a fost realizat în 1908 de către studioul „Urania” din Budapesta. A fost un scurtmetraj despre oraş care a fost prezentat la 7 decembrie 1908 la cinema „Urania“ din Arad şi la 31 martie 1909 la cinema „Apollo” din Cluj. Apoi, în 1910, acelaşi studio de film prezenta imagini din Braşov într-un documentar turistic intitulat „Vederi din Transilvania“. Acesta a fost proiectat şi la Braşov în 30 noiembrie 1910.

Cele mai vechi imagini de film cu Braşovul care au reuşit să se păstreze datează din 1920. Potrivit istoricului Nicolae Pepene, acestea apar într-un film realizat cu ocazia inspecţiei efectuate de Regele Ferdinand I al României la cazarma Regimentului 5 Vânători de Munte, prima vizită oficială a Familiei Regale române la Braşov. Autorul peliculei este Gheorghe Moldoveanu. Producţia a aparţinut „Fundaţiei Culturale Principele Carol”. În prezent, din acest film se păstrează o copie de 235 m la Arhivele Naţionale de Film ale României.

sursa: adevarul.ro

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Spune-ți părerea

Cultural

FOTO / Istoria sumbră a Braşovului: oraşul a purtat numele lui Stalin timp de zece ani. Conducerea comunistă i-a dat numele „marelui conducător” al URSS pentru „ajutorul” dat României

Redactia Brasov

Publicat

pe

Între 1950 şi 1960, Braşovul s-a numit oraşul Stalin. Toată clasa muncitoare de atunci trebuia să se arate fericită de „onoarea“ care i se făcea. În plus, au fost şi apariţii în ziare cum că schimbarea denumirii oraşului a venit direct din popor.

Publicitate

Cum a ajuns Braşovul să fie oraşul din România care să poarte numele lui Stalin? Există o legendă care circulă de peste o jumătate de secol, dar până acum nu a fost şi dovedită. Aceasta spune că în România ar fi fost vizat iniţial Sibiul, dar comuniştii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin şi astfel „onoarea“ a revenit Braşovului. Se întâmpla în 1950, când în toată Europa de Est se „sărbătorea“ instalarea comunismului şi se recunoştea puterea rusească. Astfel, 14 oraşe din tot atâtea ţări au ajuns să fie redenumite Stalin. În România a fost Braşovul.

Oraşele Stalin au dispărut mai uşor sau mai greu, după cum au fost cricumstanţele din fiecare ţară. Katowice şi Varna şi-a reluat vechile nume în 1956, Braşovul în 1960, Eisenhüttenstadt şi Dunaujvaros în 1961. În acelaşi an 1961, Volgograd şi Doneţk au primit denumirile actuale, iar în 1999 Kuçova a fost ultimul Oraş Stalin care a renunţat la denumirea sa sovietică.

Publicitate

Decretul de schimbare a numelui din Brașov în Stalin – 22 August 1950

În ziare s-a scris că muncitorii au dorit acest lucru

Ca să nu se creadă cumva că ruşii au impus acest lucru, s-a fabricat un document print care muncitorii din Braşov cereau insistent ca oraşul să poarte denumirea de Stalin. Practic s-a dorit să se creadă că poporul este cel care vrea acest lucru cu ardoare.

Publicitate

Pe 19 august 1950, cererea muncitorilor apărea în ziarul Drum Nou, pe 22 august 1950 era dat decretul de schimbare al numelui, iar pe 25 august, în acelaşi an, Drum nou publică “salutul călduros” al Guvernului şi Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (viitor Partid Comunist Român) vizavi de schimbarea numelui din Braşov în Oraşul Stalin.

„Dragi Tovarăşi, la iniţiativa C.F.R.-iştilor, noi, oamenii muncii din oraşul Braşov am hotărât să propunem ca numele oraşului nostru să fie schimbat dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului şi iubitului prieten al poporului muncitor din ţara noastră, învăţătorului şi eliberatorului nostru – marelui Stalin.

Oraşul nostru este unul dintre principalele centre industriale ale ţării; marile sale întreprinderi, ca uzinele de tractoare „Sovromtractor”, ca întreprinderea metalurgică „Steagul Roşu” şi multe altele, sunt binecunoscute oamenilor muncii din întreaga ţară. În oraşul nostru convieţuiesc frăţesc, muncind şi lucrând cot la cot, muncitorii români cu muncitorii unguri şi cu muncitori de alte naţionalităţi.

Publicitate

Suntem convinşi că conducerea Partidului şi Guvernului Republicii Populare Române vor satisface dorinţa noastră înflăcărată şi vor acorda oraşului nostru înalta cinste de a purta numele de oraşul Stalin“, se scria în articolul apărut în Drum Nou.

Oamenilor le era frică să vorbească

Pe muntele Tâmpa a fost scris din Brazi numele lui Stalin pentru ca toată lumea să salute schimbarea. Toţi muncitorii ştiau că este o făcătură, dar nimeni nu avea curajul să spună nimic. „Nu muncitorii au cerut schimbarea numelui. A fost impusă de comunişti, care îi preaslăveau pe ruşi. Noi trebuia să tăcem. Dacă ne întreba cineva spuneam că aşa este, noi am vrut. Frica era mare atunci. Nimeni nu avea opinii proprii. Dacă aduceai critici comuniştilor familia ta era persecutată. Puteai fi rapid deportat sau băgat la închisoare. Aşa a fost atunci. Aşa erau vremurile“, spune Valentin Oproiu, fost muncitor la Steagu Roşu, acum pensionar.

Publicitate

Braşovul a fost ales pentru că avea mulţi muncitori

Istoricii spun că Braşovul a fost ales de comunişti pentru că era un exemplu de oraş unde industria mergea foarte bine. „ Ideea cu redenumirea numelor oraşelor a fost un mod de a le gâdila orgoliul ruşilor. Există zvonuri să iniţial a fost vizat Sibiul, dar eu cred că Braşovul a fost ales pentru că era unul dintre cele mai puternice centre industriale în ale vremii, erau aici zeci-sute de mii de muncitori. Oricum a fost o perioadă sumbră, când oraşul a fost la un pas să-şi piară identitatea. Exista tentinţa ca tot ceea ce era dinaintea comunismului, orice credinţă, orice obicei să fie îndepărtat“, a spus Iosif Domora, istoric.

Îndoctrinarea Braşovului a durat un deceniu. Chiar dacă comunismul a rezistat până în decembrie 1989, la 24 decembrie 1960 Braşovul şi-a recăpătat denumirea original, iar de pe Tâmpa a fost şters numele lui Stalin.

Publicitate
video
Publicitate
Citește mai mult

Cultural

Carafoli-Virmaux, primul avion românesc, a fost produs în 1930 la IAR Braşov

Avatar

Publicat

pe

Carafoli-Virmaux, primul avion românesc, a fost produs în 1930 la IAR Braşov. Născut în Grecia, într-o familie de aromâni, tânărul Elie Carafoli ajunge în debutul adolescenței în România. După studii liceale, urmează cursurile Școlii Politehnice din București unde va obține în 1924 titlul de inginer electromecanic. În următorii patru ani va profesa la Paris, unde va fi extrem de apreciat pentru invențiile sale.

Publicitate

După obținerea titlului de doctor în științe, la Sorbona, în 1928, cu teza intitulată Contribuţii la teoria sustentaţiei în aerodinamică, Elie Carafoli, revenit în România, înființează Catedra de Aerodinamică şi Mecanica Fluidelor la școala unde studiase și unde, timp de 45 de ani, își va îndruma studenții și își va continua cercetările.

În 1930, împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux, finaliza proiectul primului avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux), un monoplan cu aripa joasă.

Publicitate

Numele savantului rămâne legat de conceperea mai multor aparate de zbor autohtone cu impact internațional și de un tunel aerodinamic, inaugurat în 1931, se pare, în prezenţa regelui Carol al II-lea, prima instalaţie de acest gen din sud-estul Europei cu performanţe impresionante pentru acea perioadă.

Specialist în mecanica fluidelor și autor de lucrări de specialitate, Elie Carafoli rămâne o figură celebră în peisajul aerodinamicii și, în special, în conceperea aparatelor de zbor. El a fost cel care după război a fondat școala românească de aerodinamică și mai târziu a avut un rol important în înfiinţarea Secţiei de Aviaţie din cadrul Politehnicii bucureștene, secție cunoscută din 1971 ca Facultatea de Aeronave, în prezent Facultatea de Inginerie Aerospaţială.

Publicitate

Membru titular al Academiei Române (1948) și al Academiei Internaţionale de Astronautică, vicepreşedinte și președinte al Federaţiei Internaţionale de Astronautică în anii 1965 – 1969, dar și membru de onoare al Societăţii Regale de Aeronautică din Marea Britanie, profesorul Elie Carafoli era răsplătit în 1956 cu Diploma „Paul Tissandier“ decernată de Federaţia Aeronautică Internaţională, după ce primise Premiul „Louis Breguet“ la Paris în 1927. I s-a acordat și Medalia „Karl Friedrich Gauss”, fiind selectat de către Societatea Ştiinţifică Braunschweg-Germania, apoi Medalia „Apollo 11“ decernată de NASA în 1970, și Diploma şi Medalia „Țiolkovschi“ în 1981.

Publicitate
Citește mai mult

Cultural

Poveşti pe care nu le ştiaţi despre Braşov

Redactia

Publicat

pe

Casa Sfatului - Aprox 1920

Vechi de peste 600 de ani, Braşovul îşi are propria poveste cu prinţi şi domniţe, cu cărturari aleşi (Johannes Honterus şi mitropolitul Andrei Şaguna), cu târgoveţi şi negustori pricepuţi, cu clădiri medievale rămase în picioare de peste cinci secole.

Publicitate

De-a lungul vremii, în 1394, Mircea cel Bătrân şi-a adăpostit familia la Cetatea Braşovia, de pe Tâmpa, iar Petru Cercel, în drumul său spre Franţa, unde mergea în audienţă la Caterina de Medicis, a trecut şi el prin Braşov făcând donaţii bisericii Sf. Nicolae.

Mai târziu, Ţepeş Vodă a poruncit să fie prinşi cinci sute de târgoveţi pe care i-a dus în faţa bisericii Bartolomeu şi i-a tras în ţeapă, dimineaţa luându-şi micul dejun printre muribunzii care agonizau. Mihai Viteazu a participatm şi el la Dieta Transilvaniei ţinută în Casa Sfatului şi i-a ameninţat pe saşi că, dacă nu pun o cruce pe Biserica Neagră, o va dărâma.

Publicitate

Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, în timp ce soţia sa îl aştepta în cetatea Ciceului, şi-a găsit vreme să facă un copil cu nevasta curelarului braşovean Weis Iorg. Fără să ştie acest lucru, braşovenii i-au făcut cadou o pereche de ochelari, o raritate la acea vreme, şi i-au trimis o caleaşcă şi stema Moldovei făcută din sare.

Domniţele Brâncoveanu au stat şi ele o vreme în Braşov, Lambrino, soţul Bălaşei Brâncoveanu, devenind la un moment dat epitropul bisericii Sf. Nicolae de aici. În timp ce, de regulă, domnitorii comandau la Braşov postavuri şi arme (Basarab cel Tânăr a cerut meşterilor braşoveni chiar şi două leagăne şi zece mese), Alexandru Lăpuşneanu era mai degrabă interesat de ceva pilule purgative.

Publicitate

Prinţul Mihai Şuţu, când a fugit din Muntenia de frica haiducului Pazvatoglu, refugiindu-se în Braşov, s-a certat cu paznicul cetăţii deoarece chefuia până noaptea târziu şi vroia să fumeze pe stradă.

Radu Mihnea a fost înşelat (post mortem) de către negustorii de aici. Acesta comandase tunuri din fier şi pocale de argint, le plătise în avans, dar murind, braşovenii n-au mai vrut să dea pocalele. A trebuit ca doamna Voica să apeleze la regele Ungariei pentru a le recupera.

Ultimul dintre domnitorii care au mai trecut pe aici a fost Al. I. Cuza. După detronarea sa din 11 februarie 1866, acesta a locuit timpde două săptămâni la hotelul „Vulturul de Aur”, de pe Strada Lungă, nr.1. Pe de altă parte, în Braşov, cel mai vechi vestigiu arheologic este cel ce se află la Pietrele lui Solomon, datând din epoca bronzului şi a doua perioadă a epocii fierului.

Publicitate
Publicitate
Citește mai mult
Publicitate
Publicitate

De Interes

>