Bastionul Graft – mărturie a vechilor ziduri de apărare ale Brașovului

Publicitate

Ascuns între panta dealului și șuierul apei care curge pe sub el, Bastionul Graft rămâne una dintre cele mai spectaculoase mărturii ale fortificațiilor medievale din Brașov. Legenda spune că fortificarea Brașovului a fost decisă de regele Sigismund de Luxemburg, în 1395, după o campanie militară împotriva turcilor, iar prima centură de zid a cetății a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. De la invazia turcească din 1421 și până la intrarea trupelor austriece în oraș, în 1688, Brașovul nu a mai fost cucerit, ceea ce arată eficiența sistemului de apărare.

Publicitate

Bastionul Graft a fost construit între 1515 și 1521, pentru a asigura comunicația apărătorilor din Turnul Alb cu cetatea și era apărat de breasla șelarilor (meșterii de șei, hamuri și curele). Forma sa dreptunghiulară, cu grosimea de circa 4 metri la bază, acoperiș în două ape și platforme cu guri de tragere cu închizătoare de lemn, precum și guri de turnare-aruncare (Pechnasen), arată clar că a fost conceput ca o fortificație militară eficientă. El putea susține tirul asupra inamicului atât spre vest, către Bastionul Fierarilor, cât și spre nord, spre cel al Curelarilor (aflat pe locul actualei Case Baiulescu). În apropiere se aflau și cele două turnuri de pază – Turnul Alb și Turnul Negru – care dominau vizual orașul.

În secolul al XIV-lea, excesul de apă din izvoarele Șcheilor Brașovului a fost deviat printr-un canal artificial numit „Graft”, la poalele dealului Romurilor, folosit și ca obstacol natural în sistemul defensiv al cetății. În 1809, o ploaie torențială a slăbit zidurile cetății în zona Graft, iar consolidarea s-a realizat prin construirea a trei arce de sprijin peste canal, dintre care unul mai există și astăzi. Bastionul dispunea și de o poartă mobilă care facilita comunicația între Turnul Alb și cetate.

Tot aici exista și un pod ingenios, care făcea legătura cu Turnul Alb. Acesta urca panta abruptă până la intrarea în turn, apoi cobora printr-o scară interioară, gândită să faciliteze accesul apărătorilor.