Prima scoala romaneasca

Prima scoala romaneasca din Brasov se afla in interiorul curtii Bisericii Sfantul Nicolae din cartierul istoric Scheii Brasovului. Primele cursuri in limba romana au avut loc aici in 1583. Actuala cladire dateaza din anul 1760. In prezent edificiul adaposteste “Muzeul Prima Scoala Romaneasca”.

Vechii scheieni, care practicau un negot de larg rasunet cu Moldova si Muntenia, dar care ajunsesera sa strabata Levantul, Balcanii pana departe in Siria si Egipt, au protejat prin danii lacasul de cultura si invatatura, care astazi a devenit “Muzeul Prima Scoala Romaneasca”. Cele aproximativ 4.000 carti vechi si peste 30.000 documente precum si numeroase obiecte muzeale stau astazi straja la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoastere a adevarului care se derula istoric pe aceste meleaguri.

Prima scoala romaneasca

Sala “Anton Pann”
Aceasta sala aminteste nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton Pann (de la care s-au pastrat valoroase carti si documente) dar si de scoala cea veche. Atestata de cronica locala la anul 1495, cand “s-au zidit scoala si biserica”, scoala din Schei isi confirma existenta in conditiile anului 1390, cand se emite Bula papala a lui Bonifaciu al IX-lea, pentru ca un Omiliar (manual scolar) presupune existenta scolii in secolele XI-XII.
In tot timpul existentei sale, in jurul scolii s-a fondat un focar de cultura, tiparindu-se cele dintai carti de cultura in limba romana prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronica cu subiect romanesc, prima gramatica romaneasca de catre brasoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah in literatura romana prin dascalul Petcu Soanu, formandu-se si o adevarata scoala de copisti prin activitatea de traducere, copiere si transcriere a cartilor de cultura si cult de catre slujitorii bisericii si ai scolii.

Sala “Diaconul Coresi”
“Dac-am cetit, bine am ispitit si socotit si am aflat ca toate talcuiesc, aclevereaza si intaresc cu Scriptura sfanta si mie tare placura si am scris cu tipariul voao fratilor romanilor sa va fie pre invatatura!”. (Diaconul Coresi)
Manat de aceste idealuri, diaconul Coresi si colaboratorii sai (Calin, Manaila, Serban Coresi, Toma, protopopii Iane si Mihai s.a.) au realizat cele dintai carti de circulatie in limba romana, facand posibila biruinta definitiva a scrisului in limba poporului, tiparindu-se intre anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte in sute de exemplare, care s-au raspandit in toate tinuturile romanesti, consfintind astfel unitatea spirituala a acestui popor.
Dintre exponatele acestei sali mentionam: “Cazania a II-a” (“Cartea romaneasca cu invatatura”) tradusa in Schei de protopopii Iane si Mihai; “Psaltirea”, “Sbornicul”, “Octoihul” s.a. Aceste carti au inscris in cultura romana dupa aprecierea lui Lucian Blaga “intaiul mare poem al unui neam”.

Sala “Cartea, factor de unitate nationala”
In conditii medievale, obligati sa traim despartiti arbitrar in tinuturi diferite, cartea si limba ei romana a tinut laolalta unit spiritual acest popor. In acesta sala sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limba romana medievala: “Biblia de la Bucuresti” (1688), “Cazania lui Varlaam” (1643), “Indreptarea legii de la Targoviste” (1652), un “Tetraevanghel” miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lapusneanu, manuscrise de intelepciune crestina din secolul al XV-lea, cartile Scolii Ardelene (“Lexiconul de la Buda”, “Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia” si “Ortografia romana” ale lui Petru Maior s.a.).
Complementar, cele peste 80 hrisoave domnesti, inscrise pe pergament si aurite, confirma permanentele legaturi intre tinuturile romanesti.

Sala “Cartea si carturari brasoveni”
Slujind in egala masura scoala si biserica, dascalii brasoveni au creat valori care au mentinut nestinsa flacara de cultura din Scheii Brasovului. Copisti, traducatori, creatori de limba literara, muzica si arta, ei sunt reprezentati in aceasta sala prin cateva dintre valorile adapostite in arhiva istorica a muzeului. Mentionam intre acestea: “Omiliarul” din secolele XI-XII, “Molitvelnicul popei Bratu”, “Cronica protopopului Radu Tempea II”, “Parimiarul protopopului Vasile”, alaturi de tablourile in ulei pe panza ale fondatorilor liceului “Andrei Saguna”, realizate de Misu Pop, precum si opereta “Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu.

Sala “Cu Vatra”
Un mic colt etnografic reprezentat de vatra, icoane pe sticla si obiecte casnice specifice Scheiului, permit vizitatorului o impresie afectiva pentru cunoasterea traditiilor locale. Se recunoaste cu usurinta caracterul satesc al Scheiului in perioada medievala, comun tuturor satelor de la periferia cetatilor, care isi durau o biografie aparte, fiind nevoiti sa reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri fata de iconarii locali, care se inscriu intre marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Fagaras s.a.